Interpretarea Cuvantului Domnului sau de ce spinning-ul nu se face doar in politica si PR
Pe tema asta planuiam un articol lung, structurat, cu exemple. Dupa ce am trecut prin vreo 2-3 redraft-uri mi-am dat seama ca lucrurile pot fi exprimate la fel de bine in cel mai sintetic mod posibil.
- Ideea #1: Biblia e o compilatie mai mult sau mai putin eterogena si eclectica de texte scrise de diversi oameni in diferite momente. La fel ca majoritatea coplesitoare a cartilor, ea a trecut si prin procese de editare, in care s-a hotarat ce sa se includa si ce sa nu se includa.
- Ideea #2: Foarte multe dintre afirmatiile din biblie sunt formulate ambiguu, echivoc, iar crestinii pretind ca detin cheia interpretarii lor. Nu e de mirare, fiecare denominatie are propriile interpretari asupra multor aspecte.
- Ideea #3: “Biblia e ca un om – daca o chinui suficient de mult, o poti face sa afirme ce vrei tu“
- Ideea #4: ” Î: Când poate spune cineva că un citat din Biblie este “scos din context”? // R: Atunci când contrazice interpretarea lui despre ce scrie acolo.” (via TLP)
- Ideea #5, un pic mai indrazneata: Interpretarile biblice – fie ca sunt facute in scoli inalte de teologie sau de predicatori dubiosi autoproclamati peste noapte – sunt de multe ori acte de spinning.
Prin urmare, o interpretare parodica si, intr-adevar, simplista a ideilor de mai sus ar arata asa:
Si daca aveti vreo observatie de facut…let the spinning begin. 
Î: Când poate spune cineva că un citat din Biblie este “scos din context”? // R: Atunci când contrazice interpretarea lui despre ce scrie acolo.
(0 votes, average: 0.00 out of 5, rated)
Loading ...Facebook – THE new Big Brother
Pentru cine credea ca Google si pasapoartele biometrice sau cartelele de metrou si alea de la farmacii sunt expresia Big Brother-ului modern, think again…
Watch this:
Deja povestile din 2006 cu spargatorii de case (care-si ‘filau’ victimele prin Facebook si dadeau lovitura cand statusul lor anunta ca pleaca in vacanta) sunt mici copii.
Facebook e astazi site-ul nr. 2 al internetului, dupa Google.com (conform rankingurilor Alexa). Facebook-ul de azi se pisa pe Walmart si profilarea lor avansata a consumatorilor, pe Oyster card-urile si CCTV-ul din Londra si alte mizilicuri. De ce?
Pai ceea ce e e interesant, si remarca si un amic de-al meu, e ca noi categorii de profilare se dezvolta si se propaga open-source. Adica, dincolo de categoriile clasice (sex, varsta, venit, orientari sexuale, etc.) mai dezvolta si userii propriile categorii: jucator de Farmville, fan Fight Club sau Michael Moore, sau, cum bine surprindea amicul meu, fan al restaurantului Caru’ cu Bere! Si ce e ironic e ca userii se reped sa se bage in cat mai multe grupuri, sa-si slefuiasca imaginea despre ei (profilul) in cat mai mici detalii, ca pe un diamant.
Altfel spus, Facebook ajunge sa te cunoasca inside-out, prin incurajarea profilarii pe micro-domenii. Eu, Carul cu Bere, pot face advertising si promotii exclusiv pe indivizii care sunt fani ai restaurantului meu, pot face virale…cate si mai cate.
Cireasa de pe tort, daca pe Youtube ma cheama ‘maphler’, pe Facebook ma cheama Petre Birlea. FB stie cine-i sor-mea, ca doar are si ea cont, si prietenii cu care interactionez cel mai des.
Microprofilarea si reorientarea dinspre keyword-uri si keyphrase-uri (vezi Google Search/Adwords/Adsense) catre indici mai subtili si complecsi ai profilului (’fan Farmville’, ‘anarhist’ etc.) e noul 2.0. E 2.0 aplicat la 2.0, ca sa ma exprim asa.
Asadar, consumerism + surveillance society = love, in the least platonic way.
Cat despre conspiratia cu CIA, nu stiu ce sa spun. Voi cum va simtiti pe Facebook? Va e drag sa va updatati statusul in fiecare zi?
Voteaza: (0 votes, average: 0.00 out of 5, rated) Loading ...Iti strici ochii la calculator
Va mai amintiti cum era prin anii ‘90, cand abia aparusera, timid, calculatoarele? Nu stiu cati dintre distinsii mei cetitori aveau unul acasa. Probabil multi. Ei, va mai amintiti voi una dintre vorbele de duh de pe vremea aia, pe care o auzeam aproape zi de zi pe buzele parintilor nostri?
“Nu mai sta atata la calculator, ca-ti strici ochii!”
Mi-am adus aminte zilele astea de ea si mi-am zis in gand…
Ironia soartei…
Astazi, vorba asta s-a perimat; nu stiu daca ati observat si voi, dar se aude din ce in ce mai rar spre deloc.
Cat despre parintii mei, au fiecare cate un calculator, si petrec niste zeci de ore saptamanal in fata lor. Tata a ajuns, fara voia lui, dependent de e-mail: trebuie sa-l verifice in fiecare zi si sa dea reply-uri la toti prostii. Omul care pana mai ieri nu stia sa manuiasca bine nici telecomanda de la TV a ajuns astazi sa forwardeze pe niste YahooGroup-uri niste linkuri la niste discutii pe niste forumuri gasite de el pe Google.
Vorba cu ochii care se strica atunci cand stai la calculator isi traieste ultimele momente de viata. Era si normal. In jurul nostru, toata lumea tasteaza. Vecinul de sus, copilul lui, si doamna administrator, care de cativa ani a inceput sa scrie anunturile din scara blocului numai in Word, cu Times Roman 14 bold. Si dupa cum bine prevazuse un amic in urma cu 10 ani, internetul a ajuns mai banal ca televiziunea prin cablu si o sa ajunga si mai banal decat ce-a fost telefonia fixa la un moment dat.
Era si normal. La un deceniu si ceva, iata-ne ajunsi pe deplin la gloria “tertializarii economiei”. Toata lumea s-a mutat in sectorul serviciilor, si, “muncitorii” de azi, cu mic cu mare, s-au asezat si ei, cuminti, in fata calculatoarelor.
Opriti-va pentru un moment si ganditi-va la toti prietenii vostri: unde lucreaza? Cati dintre ei lucreaza la PC, cati dintre ei nu? Presimtiti incotro se inclina balanta? De la toti corporatistii de la banci, firme de audit, PR, advertising si biblioteci, pana la ingineri si chiar si farmacisti, da, ati ghicit, stau zi de zi si-si fac talentul la calculator.
Cat despre mine, mi-am dat seama ca in ultimele 3 zile am stat mai putin de 2 ore la calculator, puse cap la cap! Mi-e lene, cateodata nici Facebook-ul nu mai imi zambeste, la blog mi-e sila sa scriu (probabil ati observat), iar task-urile “importante” pe care le aveam ori le-am delegat, ori le-am organizat mult mai eficient, ori le-am aruncat pur si simplu la gunoi. Imi stabilesc propriul program, altfel spus. The machine doesn’t really own me, at least not in the strictest sense of the word.
Asa ca a venit si momentul meu de glorie. M-am dus la ai batrani si i-am avertizat parinteste: “Aveti grija cu calculatorul asta, va stricati ochii daca mai stati atata la el.“ Mai am sa le confisc maine cablul de alimentare si tastatura, cum faceau ei cu mine cand eram mic.
Ironia soartei…
Am facut un experiment colectiv cu cativa amici. Le-am spus parintilor nostri sa stea mai putin la calculator, sa nu-si strice ochii. Dar ce sa vezi.
Se pare ca ei s-au mutat acum de cealalta parte a baricadei. Parintii nostri sunt nu numai toleranti fata de numarul de ore petrecute de noi la PC, ci acum chiar ei sunt cei care ne aduc argumente pro-calculator: “Da, dar monitoarele astea nu mai iradiaza ca pe vremuri!“; “Da, dar am treaba de facut pe pentru maine“. Si, bomboana de pe coliva: “As sta mai putin, dar nu pot“. Astea-s 3 dintre replicile pe care le-am primit de la ei. Masinaria asta a atins astazi un segment mare si din randul lor. Si, pana la urma…
Era si normal.
Au inteles si ei, intr-un tarziu, ce insemna pentru noi activitatea aia misterioasa pe care o faceam zi de zi, fara sa ne clintim din fata unui patrat luminos in care ei nu vedeau nimic altceva decat o mare enigma inexplicabila.
Au inteles si ei ca universul asta in care noi plonjam zi de zi nu era atat de fioros si de alienant cum parea initial: nu ne rupe chiar atat de mult de “viata reala”, ba chiar ne mai si ajuta in ea de atatea si atatea ori.
Si nu, jucaria asta nu ne absoarbe printr-un vortex intr-o lume complet paralela – cum se spunea in vechea teorie cu “cyberworld” vs. “actual world”. Cele doua lumi sunt din ce in ce mai complementare si se apropie din ce in ce mai mult.
Eheei, mai stiti cum ne ziceau? “Nu poti sa stai atatea ore la calculator, mai trebuie sa lucrezi si la alte lucruri“. Adica, presupozitia era ca “statul la calculator” ar reprezenta o singura si unica actiune, desfasurata pe un singur fir, cat se poate de unidimensionala si rudimentara.
Astazi, au inteles si ei ce inseamna multitasking-ul, si ca, de fapt, “statul la calculator” reprezinta o mie de posibile actiuni intr-un mediu cu mii si mii de posibilitati. Au inteles si ei – in sfarsit – ca “a sta la calculator” inseamna lucruri diferite pentru persoane diferite: a verifica stocurile de marfuri dintr-o hala gri din Voluntari, a transfera bani in Spania, a te uita la pornache, a agata o gagica, a pirata ultimul film de oscar, a compune o piesa rave…iar cu exemplele pot merge inca 10 ecrane de aici incolo (si nu, nu exagerez, chiar atata e de diversificata utilitatea calculatoarelor in ziua de azi).
Asadar, ia uite cum s-a intors roata 
.
Cat despre voi…cum e cu statul la calculator?
Voteaza: (0 votes, average: 0.00 out of 5, rated) Loading ...
72 virgins
Hey, and even if there were like 72 virgins and all…who wants to have sex with a virgin? Nevermind 72!
I don’t know ’bout you guys, but it doesn’t sound that tempting to me. I’ve had my fair share, and I’m pretty sure I don’t need any more of that stuff, whatever it’s called. Oh yes, a hymen. Oh, and a mountain of insecurity, a nexus of contradictory thoughts and feelings and the occasional “morning after” syndrome. If you are into that kind of stuff, ok.
I would give you all the virgins in the world if I could. I would put them under your Christmas tree if I were Santa, heheh. “Help yourself, buddy, it’s Christmas time!” Anyway, I don’t have that kind power (and even if I did…what you just read was just rhetorics at work).
Long story short, I don’t like virgins. What about you?
Voteaza: (0 votes, average: 0.00 out of 5, rated) Loading ...Viata de porc, izvor de sanatate
Am gasit pe net un articol care m-a atins la casa sufletului. Si pe care vi-l reproduc integral, fara comentarii suplimentare. Scriitura tipului e radical diferita de a mea. Insa in suflet, va asigur ca simtim acelasi sentiment cand vine vorba de subiectul discutat mai jos. Hai, lectura placuta!
De vreo 2-3 ori pe an mi se pune asa o pata pe creier si nu mai am chef de nimic. Imi vine sa stau toata ziua in casa (in pat) ca un porc si nu fac nimic…
Asta este a patra zi de cand nu am mai facut nimic…
Ma uit in jururl meu si vad o camera pe care nu o mai recunosc..
Pe jos e plin de haine aruncate peste tot, bluze, tricouri, pantaloni, ciorapi, 2 pachete de servetele in care mi-am suflat nasul sunt aruncate prin toata camera, printre haine, pe birou, pe televizor, pe mobila… de ieri am terminat servetelele si am trecut pe hartie igienica…
(0 votes, average: 0.00 out of 5, rated) Loading ...How postmodern can you get?
Clipul asta e o capodopera absoluta! Ar putea fi folosit de un profesor universitar sa le explice studentilor ce-i ala postmodernismul:
Din pacate, are doar 25,000 views pe Youtube, si ramane un fenomen marginal, de underground; un link pasat intre colegii de birou din nu stiu ce departamente creative. Sau intre prieteni buni.
Iar in tot lantul asta viral, pe masura ce linkul inainteaza de la un om la altul, in mod inevitabil, apare la un moment dat cate o veriga slaba in lant. Si viralul se opreste din raspandire. Ce vreau sa zic? Simplu: mereu va aparea cate un cretin care se gaseste sa intrebe: “Bai, dar asta chiar e pe bune? Adica astia sunt manelisti?“. Sau, fenomenul al doilea, cand se gaseste cate un dobitoc puritan sa declame “Au, sacrilegiu, sariti lume, lesin! Aduceti sarurile. Ai dracu manelisti, au stricat frumusete de piesa! Se duce de rapa tarisoara asta etc.” That’s what I call “missing the point”.
Asadar si prin urmare, cred ca motivul pentru care sketch-ul de mai sus nu se bucura de atat de mult succes pe cat ar merita -- si viralul a inaintat atat de anevoios si a intalnit atat de multe obstacole -- este tocmai ca se apropie mult prea mult de perfectiune…l-au facut mult prea credibil
Dar de fapt, pana la urma, vorb-aia. Daca stam sa ne gandim, multi n-au gustat nici jingle-urile cu Tamango sau alte chestii mult mai “light”… Petronel Parizer nu e pentru publicul larg in niciun caz. Iata motiv pentru care vi-l ofer voua, celor care-mi cititi blogul (da, am facut un dublu compliment implicit -- pe de o parte ma umflu eu in pene cum c-as fi mare destept, pe de alta parte va laud pe voi, dupa principiul “cititorii nostri sunt mai inteligenti decat…“). Stiu ca e vechi, si mai stiu si ca probabil acum il revedeti pentru a 10-a oara… Dar merita.
Bun. Sa ridice mana cine are nelamuriri in legatura cu piesa. La fel, cine are de injurat, o poate face. Eu nu sterg comentarii, doar va mai iau peste picior din cand in cand.
Voteaza: (0 votes, average: 0.00 out of 5, rated) Loading ...Despre oameni creativi, despre sinestezie si emisfera dreapta a creierului…
Povestea incepe in vara lui 2007. Piata Operei din Bucuresti. Am ajuns, din pura intamplare, la un spectacol gratuit de opera, in aer liber. Carmen de Bizet, clasic. Eram cu unul dintre trainerii mei de NLP, Mihai, care, intamplator sau nu, este muzician -- mai precis violonist in Orchestra Filarmonica de la Wurzburg.
Mihai imi explica diferenta dintre cele doua voci feminine de pe scena: “daca te concentrezi putin, o sa auzi cum cea din stanga suna limpede, ca un pahar curat de cristal, ca o apa lina…auzi? [...] Iar cealalta, daca asculti atent, este putin mai tulbure, si parca are mai putina armonie, ca un pahar mai degraba mat… Daca prima este ascutita perfect, cealalta parca e putin tocita, nu ti se pare?“.
Eu ascultam cu fascinatie si vizualizam tot ce-mi spunea omul. Concluzia a fost savuroasa: “Petre, observi cum folosim vizualul si kinestezicul ca sa explicam ceea ce intra pe auditiv?“.
Curata sinestezie.
Ei bine, capacitatea asta de a face corelatii intre ceea ce vezi, auzi, mirosi si simti, si, in plus, cu ceea ce ai vazut, simtit, mirosit in trecut si acum iti amintesti, dar mai mult, cu ceea ce ai vazut si simtit doar in imaginatia ta si nicaieri altundeva, este ceea ce ii face pe multi dintre artisti sa fie atat de geniali. Cu cat abilitatea asta e mai putin ingradita, si lasata sa se dezvolte mai mult, cu atat rezultatele sunt mai spectaculoase.
Pentru toti cei care impart aceeasi fascinatie fata de serialul Twin Peaks al lui Lynch, va invit sa urmariti secventa de mai jos. Pe mine, personal, ma baga intr-o mini-transa povestea spusa de compozitorul Angelo Badalamenti despre cum s-a nascut piesa Love Theme din Twin Peaks. Observati cum omul asta are extraordinara abilitate de “a se conecta” la universul interior al unei alte persoane (David Lynch, in cazul asta). Ba mai mult, el poate converti imagini si sentimente primare in note muzicale si in pasaje melodice coerente. Mi se pare absolut spectaculos:
Va dati seama, fara doar si poate, ca un astfel de transfer este imposibil de realizat fara sa transcenzi granitele comunicarii traditionale.
Iata si rezultatul final:
Si, pentru a incheia maiestuos, va recomand documentarul The Boy With The Incredible Brain. S-ar putea sa fiti surprinsi de cum reuseste un individ sa retina nu mai putin de 20,000 de zecimale din Pi, folosindu-si imaginatia vizuala si intuitia.
Voteaza: (0 votes, average: 0.00 out of 5, rated) Loading ...Cele mai frumoase clipuri. Din dragoste.
Astazi sunt coplesit de emotii si m-am gandit sa va ofer ceva la sentiment. Nu stiu daca voi sunteti la curent chiar cu toate trendurile de pe iutub. Sa va fac eu cunostinta cu unul frumos de tot astazi.
Cum sa va explic, de cand toata pulimea are acces la tot felul de softuri rudimentare de editare video, s-a nascut un nou gen de creatii artistice. Un fel de amalgam de GIF-uri pixelate cu texte scrise pe genunchi si o melodie de pe DC++ pe fundal. Unele mai inspirate, altele mai putin. Dar mai bine va arat decat sa va descriu.
V-a facut fratili vostru aici platouash cu piese alese pe spranceana, la crême de la crême, nu orice. Pentru ca eu am respect fata de vizitatorii mei si nu le ofer decat calitate.
Incepem cu un clip care e atat de sublim incat imi tresalta inima de bucurie ori de cate ori il vad. Imi face viata mai roz si zilele mai bune. Si ma face sa meditez, cateodata, la ideea de perfectiune din teoria artei: niciun element nu trebuie adaugat, nimic nu trebuie inlaturat; opera este desavarsita. Vi-i prezint pe…
Alin Gigolo din Slobozia si Nikki
Asta-i ca-n bancurile alea absurde, gen Mos Craciun, Alba ca Zapada, Nelson Mandela si Cristi Minculescu intr-un lift. Altfel spus, care-i legatura dintre o japonezoaica cute vedeta pe internet, un cocalar gelat din Slobozia cu tatuaj cu litera chinezeasca si … Fuego? Click mai jos ca sa va elucidati.
Ah, catharsis-ul! Deci tipul a gasit pe internet niste poze cu o japonezoaica cu chip de hentai animé si i-a facut una dintre cele mai frumoase declaratii de dragoste? Alin Gigolo, you’re my personal hero, bro! =D>
A fost o data…shi team pierdut acum
“Esti asa de frumosa…incat nici dumz nu te poate loa” treceti asta in carnetelul cu expresii frumoase.
“Privirea ta cnd te uiti la mine ma face atat de fericit incat nimeni nu ne poate despartii” -- a bit of fuzzy logic right here, but hey, when did love ever make sense?
Daca iubesti, esti capabil de orice…story by DJCici
Una tragica RAU. Heartbreaking. O salut pe aceasta cale pe amica Nutty, care e vedeta in clipul asta! Ce mica-i lumea, domnule .
V-a placut. Acum va rog sa pastram un moment de reculegere pentru cei 2.
.
.
.
.
Gata? Next >
Din dragoste pt. toti
Pentru curva ce-am iubit-o
Coloana sonora e faimoasa lautareasca penala de birt “Pe Sinesti pa magistrala“. Extrag cateva versuri sublime: “Au purta blugi, purta raiati / Sa ia ochii la barbati” “Au, femeie fara valoare / Mi-a pus la inima sare“. Inima profund ma doare.
Si altele
- Clipul asta pare la prima vedere un inocent slideshow de fotografii. Cu toate astea, uitati-va cu atentie la primele 15 secunde. Un marketer foarte ingenios a facut in primele cateva secunde ale clipului un product placement la Frutti Fresh! Subliminal. Data viitoare cand o sa va treziti prin Carrefour atrasi de raionul de Tutti Fresh si nu va explicati de ce…
- Te yuby Valy
Sper ca v-a placut programul.
Voteaza:
(6 votes, average: 5.00 out of 5, rated) Loading ...Discurs superb al lui Obama despre religie
Doua lamuriri preliminare: Nu, nu sunt “fan Obama”, cum e jumatate de glob, si ma pis pe spiritul tribal-microbist al oilor care simt nevoia sa fie neaparat “fani” ai cuiva. Si nu, nu, nu stiu cine i-a scris discursul asta (din cate am inteles, nu se omoara el insusi cu asa ceva).
Ideea e simpla: vorbele pe care le-a zis mi s-au parut de-un bun simt si de-o pertinenta extraordinara. Needless to say, e printre primii presedinti care, in loc sa plece capul si sa intoarca obrazul celalalt, a avut cojones sa spuna o chestie care se lasa de mult asteptata, si care ar trebui auzita pe toate drumurile, in toate salile de parlament, ale oricarei tari care se vrea laica, unde se vrea o reala separare intre religie si stat. Enjoy, si spuneti ce credeti voi insiva despre discurs:
Voteaza:
(5 votes, average: 5.00 out of 5, rated) Loading ...Surfing…couch surfing
In curand, comunitatea CS va primi in randurile ei al 1.000.000-lea membru (da, milionu, frate), asa ca m-am gandit sa fac un articol frumos, sa citeasca si prietenii mei despre una dintre bucuriile vietii mele. Nu stiti despre ce vorbesc? 
Nu-i nimic, tocmai de-asta m-am gandit sa scriu azi. Va fac o introducere, un platouash, frumos.
E un articol despre calatorii, nomazi si globetrotteri, despre tari, oameni fascinanti si filozofii de viata sau ceva de genul asta, cum s-ar zice.
Povestea incepe cu mine sictirit, in biroul de la radio, prin iulie anul trecut. Era prima mea vara in care nu aveam parte de o vacanta de 3 luni cum se cuvine, ba chiar trebuia sa si lucrez de la 10 la 18! Au. 
Frustrare maxima. Ma holbam in monitor, n-aveam chef de nimic, mi-era cald si ma gandeam cum altii acuma se arunca in mare, fac amor discret in larg, sau se leagana intr-un hamac la umbra a 2 palmieri, cu o piña colada si 2 gagici cu sutien din flori, care fac vant cu frunze d-alea mari…chestii d-astea, ce face lumea in vacanta, cum ar veni.
Iar eu eram intr-un Bucuresti mizerabil, plin de praf si claxoane pe Splai, naduseala si sictir, intr-un birou unde plutea stresul in aer si canta Jay Sean sau ce alt Smiley mai baga astia la radioul de mare bun gust…si-mi venea sa zbor. 
Si cum stateam eu acolo si fantezam la lumi mai bune, imi veneau tot felul de destinatii in cap, idei, imagini, fantasme anamnesis d-astea sau cum sa zice in psihologie.
Dintre care ce ma gandesc eu sa fac? Iau pauza de masa, cobor la Carrefour Orihdeea, merg la raionul cu carti si rechizite si-mi iau o harta a Europei. Intors in colivie, ma apuc sa pun X-ulete cu markerul albastru, sa trag linii pe unde vreau io sa globetrott-uiesc (s-a stricat limba romana, ce-a ajuns tineretu sa vorbeasca cu neobarbarisme d-astea importate, ca cuvintele noastre n-or fi bune), si gandul meu iarasi zboara aiurea (din frantuzescul “ailleurs”).
Dup-amiaza asta a fost THE turning point pentru mine. Atunci s-a aprins mai tare ca niciodata tărâţa calatoritului in sufletul meu de nomad reprimat. Motiv pentru care m-am pus sa fac un plan concret cu ce si cum. Un proiect de calatorie, sa-i zicem. Asta am facut toata dup-amiaza, pana la terminarea programului cand a sunat uzina (si ei care ma plateau cu 4.5€ pe ora sa fiu eficient…uneori parca mi-e dor de jobul meu de online marketer, dar parca nu prea).
REVENIND…oricine si-a facut planuri de calatorie stie foarte bine ca partea in care iti intocmesti bugetul doare. Oricat de multi bani ai reusit sa strangi, tot e cu sange, sudoare, lacrimi si suspine. Daca vrei sa umbli teleleu o luna intreaga prin Europa, te costa de te-ndoaie, stiti bine asta. Dar pai o vara intreaga, cat te duce la buget? Deranj. Asadar…ce-i de facut daca n-ai chef sa cheltui mii de euro si totusi vrei sa vezi o gramada de tari?
Si zic: “hai sa mai tai de la transport, mai bag autostop, ca am experienta si prieteni care au ajuns departe”. De unde sa mai tai… “hai ca la mancare o mai scot, mai mananc din supermarketuri si o tin moderata cu restaurantele, incerc sa reprim gurmandul hedonist din mine”.
Dar cazarea, frate?
Ei, aici ajungem la povestea pe care vreau eu sa v-o povestesc azi. Cazarea e super scumpa in orasele turistice in sezon. Chiar si-n youth hostel-uri, sa-mi fie cu iertare. Va dau un ezemplu: pe Coasta de Azur, la Nisa si Cannes nu scapi sub 24 EUR/persoana/noapte – am incercat eu toate pistele din lume sa gasesc mai ieftin. Deci intr-un cuplu dai aproape 50 € (asta-i pret de camera dubla de hotel in alte locuri!). Si ii dai ca sa stai cu alti 4 necunoscuti intr-o camera, sa le mirosi flatulatiile si sosetele, sa le asculti ragaielile cand se intorc de la discoteca in inima noptii, sa-ti schimbi chilotii pe sub patura, discret, ca un domn care esti. Romantic, nu? Nu. Ia inmultiti 24 cu 30 de zile. 720 de Euroi pe luna doar ca sa ai un acoperis deasupra capului fara mic dejun si conditii?! Eee dracie. In cuplu ar insemna 720×2=1440 Euro. Pune-l la loc.
Apoi mai e solutia cu cortul. La mine pica din start, pentru ca pur si simplu nu-mi surade. Dar de dragul teoriei chibritului: campingurile sunt de multe ori situate in afara oraselor, unde poate ca nici nu ajunge transportul in comun. Iar la Nisa si Cannes, ca tot vorbeam, un amplasament de cort de 2 persoane, cu un loc de parcare si acces la dusuri e intre 18-22 euro/noapte in sezon. Caaat? Manca-v-as galagia voastra, nu face.
Care sa fie solutia, atunci?
Si cum vorbeam cu Felix pe messenger in acea dup-amiaza memorabila din iulie, imi zice fata…
“De ce nu incerci CouchSurfing?”
Couch ce? Dau eu search pe Google, vizitez, imi mai explica si ea, povesteste de experientele unor prieteni de-ai ei, incep sa inteleg…
I was mesmerized!
Descoperisem unul dintre cele mai fascinante lucruri din viata mea de la spray-ul antiperspirant incoace. Gasisem un univers care era in perfecta concordanta cu mai toate valorile mele…gata sa ma primeasca! “I’m in”, am zis atunci cu sufletul curat si inima deschisa.
Ce e CS?
E o comunitate online/offline, in care membrii isi pun la dispozitie “canapeaua” din casa, si deci primesc alti globetrotteri sa traga peste noapte la ei. Gratis. Te inscrii, primesti si tu lume pe la tine, te duci pe la altii, faci social networking, iti largesti orizonturile, chestii d-astea.
Iar dupa cum multi de acolo ti-o spun “CS NU este un hotel gratuit”. E vorba despre socializare, despre cunoscut lume noua, schimburi culturale, prietenii, discutii, exchange-uri… Asadar, e vorba in primul si-n primul rand un fenomen social.
And the adventure begins…
Si uite asa, a doua zi profilul meu de pe CS era gata. La vreo saptamana am primit deja prima mea musafira, o canadianca de vreo 20 si ceva de ani, pripasita prin Spania, unde a predat engleza vreo 2 ani unor copii – timp in catre a si vizitat o gramada de tari. Care canadianca intr-o zi si-a strans tot ce avea (nu multe) si a venit in Europa de Est, a trecut prin Romania si Bulgaria sa se plimbe o saptamana, urmand sa se opreasca taman in Turcia, unde voia sa-si gaseasca iar de lucru si sa mai arda gazul o vreme. A stat 2 zile la mine, am dus-o sus pe Motoare cu niste prieteni, am mancat la La Mama, si-a cautat couch in Istanbul, a primit OK-ul de la un tip, i-am urat succes, a plecat mai departe.
(9 votes, average: 4.89 out of 5, rated) Loading ...
