Iti strici ochii la calculator

Va mai amintiti cum era prin anii ‘90, cand abia aparusera, timid, calculatoarele? Nu stiu cati dintre distinsii mei cetitori aveau unul acasa. Probabil multi. Ei, va mai amintiti voi una dintre vorbele de duh de pe vremea aia, pe care o auzeam aproape zi de zi pe buzele parintilor nostri?

“Nu mai sta atata la calculator, ca-ti strici ochii!”

Mi-am adus aminte zilele astea de ea si mi-am zis in gand…

Ironia soartei…

Astazi, vorba asta s-a perimat; nu stiu daca ati observat si voi, dar se aude din ce in ce mai rar spre deloc.

Cat despre parintii mei, au fiecare cate un calculator, si petrec niste zeci de ore saptamanal in fata lor. Tata a ajuns, fara voia lui, dependent de e-mail: trebuie sa-l verifice in fiecare zi si sa dea reply-uri la toti prostii. Omul care pana mai ieri nu stia sa manuiasca bine nici telecomanda de la TV a ajuns astazi sa forwardeze pe niste YahooGroup-uri niste linkuri la niste discutii pe niste forumuri gasite de el pe Google.

Vorba cu ochii care se strica atunci cand stai la calculator isi traieste ultimele momente de viata. Era si normal. In jurul nostru, toata lumea tasteaza. Vecinul de sus, copilul lui, si doamna administrator, care de cativa ani a inceput sa scrie anunturile din scara blocului numai in Word, cu Times Roman 14 bold. Si dupa cum bine prevazuse un amic in urma cu 10 ani, internetul a ajuns mai banal ca televiziunea prin cablu si o sa ajunga si mai banal decat ce-a fost telefonia fixa la un moment dat.

Era si normal. La un deceniu si ceva, iata-ne ajunsi pe deplin la gloria “tertializarii economiei”. Toata lumea s-a mutat in sectorul serviciilor, si, “muncitorii” de azi, cu mic cu mare, s-au asezat si ei, cuminti, in fata calculatoarelor.

Opriti-va pentru un moment si ganditi-va la toti prietenii vostri: unde lucreaza? Cati dintre ei lucreaza la PC, cati dintre ei nu? Presimtiti incotro se inclina balanta? De la toti corporatistii de la banci, firme de audit, PR, advertising si biblioteci, pana la ingineri si chiar si farmacisti, da, ati ghicit, stau zi de zi si-si fac talentul la calculator.

Cat despre mine, mi-am dat seama ca in ultimele 3 zile am stat mai putin de 2 ore la calculator, puse cap la cap! Mi-e lene, cateodata nici Facebook-ul nu mai imi zambeste, la blog mi-e sila sa scriu (probabil ati observat), iar task-urile “importante” pe care le aveam ori le-am delegat, ori le-am organizat mult mai eficient, ori le-am aruncat pur si simplu la gunoi. Imi stabilesc propriul program, altfel spus. The machine doesn’t really own me, at least not in the strictest sense of the word.

Asa ca a venit si momentul meu de glorie. M-am dus la ai batrani si i-am avertizat parinteste: “Aveti grija cu calculatorul asta, va stricati ochii daca mai stati atata la el.“ Mai am sa le confisc maine cablul de alimentare si tastatura, cum faceau ei cu mine cand eram mic.

Ironia soartei…

Am facut un experiment colectiv cu cativa amici. Le-am spus parintilor nostri sa stea mai putin la calculator, sa nu-si strice ochii. Dar ce sa vezi.

Se pare ca ei s-au mutat acum de cealalta parte a baricadei. Parintii nostri sunt nu numai toleranti fata de numarul de ore petrecute de noi la PC, ci acum chiar ei sunt cei care ne aduc argumente pro-calculator: “Da, dar monitoarele astea nu mai iradiaza ca pe vremuri!“; “Da, dar am treaba de facut pe pentru maine“. Si, bomboana de pe coliva: “As sta mai putin, dar nu pot“. Astea-s 3 dintre replicile pe care le-am primit de la ei. Masinaria asta a atins astazi un segment mare si din randul lor. Si, pana la urma…

Era si normal.

Au inteles si ei, intr-un tarziu, ce insemna pentru noi activitatea aia misterioasa pe care o faceam zi de zi, fara sa ne clintim din fata unui patrat luminos in care ei nu vedeau nimic altceva decat o mare enigma inexplicabila.

Au inteles si ei ca universul asta in care noi plonjam zi de zi nu era atat de fioros si de alienant cum parea initial: nu ne rupe chiar atat de mult de “viata reala”, ba chiar ne mai si ajuta in ea de atatea si atatea ori.

Si nu, jucaria asta nu ne absoarbe printr-un vortex intr-o lume complet paralela – cum se spunea in vechea teorie cu “cyberworld” vs. “actual world”. Cele doua lumi sunt din ce in ce mai complementare si se apropie din ce in ce mai mult.

Eheei, mai stiti cum ne ziceau? “Nu poti sa stai atatea ore la calculator, mai trebuie sa lucrezi si la alte lucruri“. Adica, presupozitia era ca “statul la calculator” ar reprezenta o singura si unica actiune, desfasurata pe un singur fir, cat se poate de unidimensionala si rudimentara.

Astazi, au inteles si ei ce inseamna multitasking-ul, si ca, de fapt, “statul la calculator” reprezinta o mie de posibile actiuni intr-un mediu cu mii si mii de posibilitati. Au inteles si ei – in sfarsit – ca “a sta la calculator” inseamna lucruri diferite pentru persoane diferite: a verifica stocurile de marfuri dintr-o hala gri din Voluntari, a transfera bani in Spania, a te uita la pornache, a agata o gagica, a pirata ultimul film de oscar, a compune o piesa rave…iar cu exemplele pot merge inca 10 ecrane de aici incolo (si nu, nu exagerez, chiar atata e de diversificata utilitatea calculatoarelor in ziua de azi).

Asadar, ia uite cum s-a intors roata .

Cat despre voi…cum e cu statul la calculator?

Voteaza:

(0 votes, average: 0.00 out of 5, rated)

 Loading ...