Doua legende urbane

April 21st, 2010

Legenda urbana din Bucuresti

Povestita de un taximetrist:

Cica nevasta unui taximetrist s-a angajat ca dispecerita la aceeasi firma ca barba-su. Fara stirea lui. De ce? Pentru ca banuia ca o inseala. Si voia sa vada daca o inseala. In vremea cat a fost incognito p-acolo, ii dadea astuia cele mai bune comenzi, nu-l penaliza, etc.

Dupa o vreme, femeia s-a cam lamurit ca barbatul nu o insela. Si tot atunci a aflat si barbatu ca ea lucreaza de-o vreme ca dispecerita la taxi pe tura lui. Moment in care s-au privit reciproc in ochi si si-au zis: „Pai hai sa facem combinatii :))” Si da-i lu barbatu’ curse de Baneasa, de Otopeni, de bastani, etc. Pana cand conducerea s-a prins, combinatia s-a slabit si nevasta a fost concediata. A ramas doar sotul, taximetristul, angajat vechi vorb-aia.

Ce e funny e ca au decis s-o concedieze pe ea, si nu pe el sau pe amandoi, sa zicem. Au taiat monstrul de la cap. Ca daca ramanea ea, barba-su tot mai facea combinatii cu colegii lui pt un comision, un ciubuc, vorb-aia.

O legenda urbana din Targoviste…

Femeia afla ca sotul o inseala. In fiecare saptamana, el pretinde ca are treaba noaptea, dar de fapt se duce cu masina si o parcheaza in fata unui bloc, unde sta la o gagica vreo ora maxim, apoi se urca in masina si revine acasa.

Si ce face femeia? Gaseste prin casa a doua pereche de chei de la masina, se duce la adresa exacta unde parcase sotul in seara cu pricina (ii vanduse o colega de serviciu pontul) si…descuie masina si se aseaza pe bancheta din dreapta. In intuneric. Linistita. Si asteapta… Si asteapta… Si in scurt timp sotul iese din bloc, vine, descuie, se pune la volan, regleaza oglinda…si o da cu ochii de ea! Imbufnata. Il strapunge cu privirea.

Si ce se gandeste omul? (Cel care mi-a povestit-o a zis „si stai sa vezi ce revelatie de moment a avut omul!”). Foarte calm, pe un ton autoritar, ii zice: „Fa: Taci din gura, nu zice nimic. Vorbim acasa: vreau sa conduc linistit…”. Si s-a apucat sa conduca. Si femeia l-a ascultat si a tacut. N-a scos niciun cuvant. Doar pana acasa…

In prezent sunt divortati, daca nu ma insel. :>

Si ne mai miram de ce emisiunea “Tradati in dragoste” si piesa “O scrisoare pierduta” si barfele de la coltul blocului au atata priza la public.

Fa un experiment… Pentru 5 minute…gandeste ca un OTEvist. Fii empatic. Fii Doctorul Cristian Andrei.

Facebook e cea mai buna telenovela pana acum pentru gusturile noastre.

Semnat,
#Vatra

Voteaza:
0 votes, average: 0.00 out of 50 votes, average: 0.00 out of 50 votes, average: 0.00 out of 50 votes, average: 0.00 out of 50 votes, average: 0.00 out of 5 (0 votes, average: 0.00 out of 5, rated)
Loading ... Loading ...

How postmodern can you get?

December 12th, 2009

Clipul asta e o capodopera absoluta! Ar putea fi folosit de un profesor universitar sa le explice studentilor ce-i ala postmodernismul:

Din pacate, are doar 25,000 views pe Youtube, si ramane un fenomen marginal, de underground; un link pasat intre colegii de birou din nu stiu ce departamente creative. Sau intre prieteni buni.

Iar in tot lantul asta viral, pe masura ce linkul inainteaza de la un om la altul, in mod inevitabil, apare la un moment dat cate o veriga slaba in lant. Si viralul se opreste din raspandire. Ce vreau sa zic? Simplu: mereu va aparea cate un cretin care se gaseste sa intrebe: “Bai, dar asta chiar e pe bune? Adica astia sunt manelisti?“. Sau, fenomenul al doilea, cand se gaseste cate un dobitoc puritan sa declame “Au, sacrilegiu, sariti lume, lesin! Aduceti sarurile. Ai dracu manelisti, au stricat frumusete de piesa! Se duce de rapa tarisoara asta etc.” That’s what I call “missing the point”.

Asadar si prin urmare, cred ca motivul pentru care sketch-ul de mai sus nu se bucura de atat de mult succes pe cat ar merita -- si viralul a inaintat atat de anevoios si a intalnit atat de multe obstacole -- este tocmai ca se apropie mult prea mult de perfectiune…l-au facut mult prea credibil :)

Dar de fapt, pana la urma, vorb-aia. Daca stam sa ne gandim, multi n-au gustat nici jingle-urile cu Tamango sau alte chestii mult mai “light”… Petronel Parizer nu e pentru publicul larg in niciun caz. Iata motiv pentru care vi-l ofer voua, celor care-mi cititi blogul (da, am facut un dublu compliment implicit -- pe de o parte ma umflu eu in pene cum c-as fi mare destept, pe de alta parte va laud pe voi, dupa principiul “cititorii nostri sunt mai inteligenti decat…“). Stiu ca e vechi, si mai stiu si ca probabil acum il revedeti pentru a 10-a oara… :) Dar merita.

Bun. Sa ridice mana cine are nelamuriri in legatura cu piesa. La fel, cine are de injurat, o poate face. Eu nu sterg comentarii, doar va mai iau peste picior din cand in cand.

Voteaza:
0 votes, average: 0.00 out of 50 votes, average: 0.00 out of 50 votes, average: 0.00 out of 50 votes, average: 0.00 out of 50 votes, average: 0.00 out of 5 (0 votes, average: 0.00 out of 5, rated)
Loading ... Loading ...

    Deci sa va explic cum stau lucrurile. Eu nu scriu pe blog zilnic, nici saptamanal. Scriu cand ma paleste inspiratia sau daca am ceva de zis care merita impartasit. Asadar, decat sa tot revii pe site sa verifici daca a mai aparut ceva nou, mai bine imi lasi tu frumos adresa de e-mail si primesti cate un mesaj cand mai apare ceva pe site:
  • Respect
  • Sa "socializam"
    Fotografii
    Ce mi-a mai vazut aparatul: maphler. Get yours at bighugelabs.com/flickr

Web Statistics