Din pacate, are doar 25,000 views pe Youtube, si ramane un fenomen marginal, de underground; un link pasat intre colegii de birou din nu stiu ce departamente creative. Sau intre prieteni buni.

Iar in tot lantul asta viral, pe masura ce linkul inainteaza de la un om la altul, in mod inevitabil, apare la un moment dat cate o veriga slaba in lant. Si viralul se opreste din raspandire. Ce vreau sa zic? Simplu: mereu va aparea cate un cretin care se gaseste sa intrebe: “Bai, dar asta chiar e pe bune? Adica astia sunt manelisti?“. Sau, fenomenul al doilea, cand se gaseste cate un dobitoc puritan sa declame “Au, sacrilegiu, sariti lume, lesin! Aduceti sarurile. Ai dracu manelisti, au stricat frumusete de piesa! Se duce de rapa tarisoara asta etc.” That’s what I call “missing the point”.

Asadar si prin urmare, cred ca motivul pentru care sketch-ul de mai sus nu se bucura de atat de mult succes pe cat ar merita -- si viralul a inaintat atat de anevoios si a intalnit atat de multe obstacole -- este tocmai ca se apropie mult prea mult de perfectiune…l-au facut mult prea credibil

Dar de fapt, pana la urma, vorb-aia. Daca stam sa ne gandim, multi n-au gustat nici jingle-urile cu Tamango sau alte chestii mult mai “light”… Petronel Parizer nu e pentru publicul larg in niciun caz. Iata motiv pentru care vi-l ofer voua, celor care-mi cititi blogul (da, am facut un dublu compliment implicit -- pe de o parte ma umflu eu in pene cum c-as fi mare destept, pe de alta parte va laud pe voi, dupa principiul “cititorii nostri sunt mai inteligenti decat…“). Stiu ca e vechi, si mai stiu si ca probabil acum il revedeti pentru a 10-a oara… Dar merita.

Bun. Sa ridice mana cine are nelamuriri in legatura cu piesa. La fel, cine are de injurat, o poate face. Eu nu sterg comentarii, doar va mai iau peste picior din cand in cand.