> 2. ai facut studii pe-afara (pe banutii tarisoarei cred);
> da mai si la fratii tai mai amarati din romania,
Dar bag seama ca te apasa rau grija de mine si ce-am facut io.
Insa vezi tu… degeaba am facut studii pe-afara. Sunt un ordinar .
Iar de dat oricum tie nu-ti dadeam nimic, ca sa te oftic si mai tare.
> si care se scrie pe bookblog, despre tema lui de licenta, [...] m-a facut dubioasa
Ah, ok. Esti d-aia care haladuieste pe bloguri si se baga in seama pe unde-apuca. Nu stiu cum e cu baiatul ala si cu licenta lui, dar in mod clar pot sa-l inteleg de ce te-a facut dubioasa.

> Si noi, cei care iti vom citi blogul
Nu-i musai sa mi-l citesti.
O viata frumoasa iti doresc! (hint: adica iti sugerez sa-ti vezi de treaba, ma-ntelegi)

“Ideea e ca retelele astea se dezvolta organic (ca un organism) si pe langa cadrul de mai sus (head), apare si un pic de “butterfly effect” in procesul asta. Hazardul. Evolutia lor nu poate fi prezisa cu precizie milimetrica.
La o scara mai mica, chiar blogul meu e un exemplu viu: cine stia ca o sa se ajungem taman aici cu discutia? Dar discutiile ulterioare, pe ce tema or fi?”

Ei, aici totusi te atentionez. Tu trebuia sa stii cam pe unde vrei sa ajungi cu discutiile, numai sa nu-ti fie lene. Depinde de scopul pe care ti-l fixezi atunci cand scrii. Daca doresti contributii serioase de la cei carora le prezinti “aspecte”, ii soliciti spre o anumita sesizare si implicare, atunci te ocupi si de teme, si-ti formezi si un “grup de lucru” si tii sub control si tematica.

Pana la urma:
1. esti fiul lui taica-tau (sugestie: fii mai atent la p.le macar de hatarul numelui)
2. ai facut studii pe-afara (pe banutii tarisoarei cred); da mai si la fratii tai mai amarati din romania, la modul serios niste mostre de cunoastere si filosofie adevarata de care te-ai imbibat tu pe-acolo; nu mai fii egoist si nici lenes, adica baga aici niste fuel adevarat si pentru altii, pentru ca nu toata lumea a avut ocazia sa studieze pe unde ai umblat tu.

Mie mi-a placut ca ai zis si de tema de licenta si de web 2.0. L-am intrebat pe un tanar care se autodescria “de nota 10″, si care se scrie pe bookblog, despre tema lui de licenta, pentru ca aveam o mare curiozitate despre tema respectiva, si ma gandeam ca cineva de nota 10, care a facut la licenta tema respectiva, poate sa ma lumineze si pe mine cu cateva cuvinte legate intre ele, despre legatura dintre secularizare si corectitudinea politica (despre asta era vorba si parea foarte interesant, si chiar ma interesa). Si a zis ca nu se poate decat daca-i dau buletinu, CNP-ul sau asa ceva, si ca e dubios sa-l intrebe cineva de tema lui, adica m-a facut dubioasa(desi singur a facut publica pe blog tema de licenta si faptul ca 8 profesori i-au dat 10). Nici macar cu 2 vorbe legate nu m-am ales de la tanarul asta autoproclamat de nota 10. Si cand gasesc si eu oameni tineri destupati la creier, ca tine, de ce sa nu recunoastem, ca se vede, tu stai sa scrii despre p.le. Scuze, da asta faci. Si despre Biblie si Dumnezeu, dar intr-un mod inedit. Te duci probabil pe diverse canapele, si prin diverse cluburi si apoi vii si scrii. Pai se poate? Dar daca te-ai duce pe la biblioteca sa faci mai intai o cercetare pe tema data, asa cu cum probabil faci si la socilogie sau alte deiscipline ce s-ar intampla? Ti-e teama ca ai ajunge la alte concluzii si ti-ar lua prea mult timp si efort sa prelucrezi informatia si sa iti schimbi vederea?

Oricum, ar fi foarte interesant, ti-am zis, sa ne dai sansa sa ne imbibam si noi din cunoasterea pe care ai dobandit-o tu prin diverse discipline si pe unde ai umblat (inclusiv prin tema de licenta, si sa nu-mi ceri cnp-ul ca nu ti-l dau pentru atata lucru). Si noi, cei care iti vom citi blogul, uimiti de ce scrii tu, vom picura si noi din cunoasterea noastra

Apropo de ideea de “ordinarie”: that’s our middle class mentality speaking. Ceea ce ne face pe noi sa ne uitam cu dispret si sa ne puta Hi5 e taman fenomenu asta de ciocnire dintre clase.

Aia care au studii si bani se uita la aia din cartier care asculta manele si au neoane pe sub masina si ii considera inferiori. In mod ironic, exista clase si grupuri care ne privesc chiar pe noi cu superioritate!

Depinde cum privesti lucrurile, dar piramida asta a valorilor, “axiologia” asta nu-i musai one way.

***facebookul ca retea de socializare e la un alt nivel fata de ordinaria de hi5. aici mai toti au poze cu portrete blurry, aici mai toti ’se lauda’ cam cat de finuti si rafinati sunt ei***

E o pula. Asa suntem noi si astia de ne stim, dar iti zic eu ca e cocalarie si pe Facebook – gen pizde in sloboz care miolaie ca ba le e frig, ba le e foame, ba sufera de nu stiu ce pizda ma-sii ce boala. Sunt cateva sute mii care nu fac nimic altceva decat sa joace farmville, fishville, mafiawars si sa bage dolarei in buzunarele altora. Daca stai putin si privesti in detaliu observi ca FB nu e prea diferit de HI5 – ambele au la baza acelasi concept – prostia si nevoia de comunicare si socializare a unor indivizi sau a unor maimute. Ce nu se vede – si e bine de punctat e ca – pe langa nevoile astea enumerate mai sus, mai sunt sute de mii de nevoi care pot fi satisfacute. Pentru asta sunt advertiserii. Sau marketerii. Eu. Sau Petre. Ce-a vrut sa zica asta in articolul asta (si s-a cam stresat ceva, si-a cam rupt de la inimioara niste timp) e ca daca iti dai seama CUM si CE nevoi ai putea sa satisfaci pentru gloata aia de prosti – e bine – intr-un cuvant.

In comparatie cu HI5 – Facebook si-a dat seama ca terbuie evolutie, ca lumea deja nu mai pune botu la texte scrise cu font de 70 – galben – mare de neam prost – ori animatii ordinare. Interfata Hi5-ului s-a schimbat dramatic in ultimii 4 ani. Pune-ma pe mine sa ma uit pe HI5 acu ca ma pis pe el in cinci secunde si jumatate ca nu mai stiu unde “sa fac click”.

Am obosit.

Ideea e ca retelele astea se dezvolta organic (ca un organism) si pe langa cadrul de mai sus (head), apare si un pic de “butterfly effect” in procesul asta. Hazardul. Evolutia lor nu poate fi prezisa cu precizie milimetrica.

La o scara mai mica, chiar blogul meu e un exemplu viu: cine stia ca o sa se ajungem taman aici cu discutia? Dar discutiile ulterioare, pe ce tema or fi?

Anyway, sa ne uitam la cateva exemple:

Gandeste-te la implicatiile faptului ca-ti pui numele “din buletin” in profil, iar pagina de FB apare printre primele rezultate pe Google in cazul multora. Apoi mai e vorba aia, ca angajatorii isi iau la puricat finalistii de la interviuri pe Facebook (adica dupa ce ma duc la interviu, astia ma cauta pe net la oua sa vada cu cine mi-o trag si apoi iau jobul). Dar nu numai astia. Ei, chestia asta impune un pic de autocenzura, de exemplu. E un efect secundar, un by-product care se rasfrange asupra a ceea ce-ti pui in profil – facebook e plin de by-products d-astia,de accidenti care au impact la macronivel. Nu stiu daca-ti aduci aminte de replica lu Balzak cu pozele. O sa-l citez ad literam:

“Oamenilor va rog mult de tot nu ma mai taguiti, cel putin pe mine, in poze, orice fel de poze. [...] ideeea e ca pe mine nu ma incanta ideea de a avea poze in chilotizi, nici macar in slip, pe un profil public pe care il pot vedea toti, nu numia prieteni ci si clienti, partneri, stuff, ma rog intelegeti voi.”.

Alta chestie: Facebook a fost pornit strict ca retea pentru studenti din campusuri americanesti (initial n-aveau acces decat cei de la Harvard!, ca sa intelegi cine au fost primii care l-au populat) si nici nu se stia c-o sa se ajunga la site-ul #2 al netului. Eu l-am prins in perioada cand era intr-adevar aproape exclusiv studentesc, folosit doar in America si UK la scara mare. La noi era Hi5 si noi doi eram pe Y!360 atunci, daca tii minte. Ei, in universitatile britanice (cel putin Norwich si Liverpool, din surse 1st hand), toate uniunile studentesti isi organizeaza gathering-urile, campaniile si toate actiunile prin Facebook…since 2006. Pe atunci Hi5=students on the internet. Ca la istorie, intai au fost dacii in spatiul carpato-danubiano-pontic.

Hi5, on the other hand, a aparut mai devreme si a fost gandit pentru un target mai vag…”tineri”. Au dat-o mai catch-all asa, i-au lasat sa-si modifice tema/skin-ul (de unde si sclipici si sute de saituri de unde-ti downloadezi teme de Hi5 si inimioare).
Pe Hi5 in America era plin de rapperashi d-aia de ghetou la 14 ani, cu lanturi la gat si tricou lucios galben-mov cu Lakers. Cum sa nu-si puie aia sclipici?

Facebook a dat-o la modul curat, sobru, alb, bleu, n-ai voie cu gif-urile tale animate pe unde ti se scoala, etc. Numai asta ar fi suficienta ca explicatie pentru absenta sclipiciului: si dac-ai vrea, n-ai unde sa-l pui!

Google a lansat si el propriul serviciu de social networking: “Orkut”. N-au reusit sa faca nimic cu el, e in moarte clinica, in aproape completa obscuritate de 3-4 ani. L-au bagat in gard, ceea ce Google nu prea face cand isi propune sa cucereasca un domeniu al webului, vorb-aia.

In concluzie, retelele astea sunt create cu o idee initiala in minte, se face un “program-cadru” acolo ceva. Apoi, barcuta e lansata la apa dupa modelul “invest and hope for the best” … sau cum fac romanii de scuipa-n san si zic “Doamne-ajuta” cand pleaca cu masina. Apoi vine populatia si-i da “coada”, folosind ceea ce au la dispozitie. Si din tot amalgamul asta iese ceva.

Asadar, intrebarea “de ce e diferit FB de Hi5″ e o problema la fel de complexa ca “de ce au maramuresenii casele facute altfel fata de aia de la noi din Prahova?” sau “Cum iti explici structura lexicala a limbii romane, mai ales ad-stratul slav si cuvintele in albaneza?”. Configuratie geografica, istorie, spirit de turma, chestii ambigue gen “caracterul oamenilor locului”, intamplari marcante, si, bineinteles, elemente de hazard care le leaga pe toate intre ele. Toate ar putea fi invocate drept raspuns in intrebarile astea, si ca sa explici arhitectura maramureseana, si ca sa explici Hi5 vs. FB.

- De fapt, toate retelele sociale te fac sa-ti arati o naratiune “construita” a personalitatii tale – partial venita din realitate, partial inflorita sa dea bine.

eh, aici vreau eu sa ma lamuresti de ce per total sunt atat de deferiti useri de hi5 fata de cei de pe facebook. ma gandeam asa ca hi5-ul nu ti-a oferit o platforma sa fii ordinar. nu cred ca a avut hi5-ul la scop sa aiba cati mai multi useri care au poze in onglinda cu blitz. si totusi trendurile astea s-au creat in interiorul retelei de socializare. si-au pus cat mai multi sclipiciuri la profil si mai stiu eu ce. pe de alta parte vine facebookul cu slefuirea diamantului in directia intelectualo-urban-cool. hand made. fani carturesti. si atunci stau si ma intreb ce concept functioneaza mai bine: microprofilarea (individualism) sau instinctul de turma (sa fim cat mai multi la fel). sau microprifilarea duce inevitabil catre un instinct de turma?

sper ca intelegi ce-am vrut sa zic, nu stiu daca am gasit termenii si exemplele cele mai bune.

La exemplele tale din primul comment:
- Forex e exemplu de strategie gresita. O paralela ar suna cam asa: e ca si cum am zice ca ATL-ul (prin reclama pe TV din advertising-ul traditional, sa zicem) e vax pt ca am vazut o reclama la Ally si Nilsy care nu da bine.
- Caru’ cu Bere si Decat o revista sunt exemple pro, care confirma ce ziceam eu, chiar si daca finalitatea nu a fost aici o vanzare de produs.

Cat despre diferenta dintre Hi5 si Facebook, ea vine din felul cum au fost gandite/concepute > implementate. Acuma si Hi5 se roaga de tine sa-ti completezi numele real, sa tag-uiesti poze si sa intri in grupuri; dar e cam forma fara fond acuma, o sfortare de recuperare a share-ului de piata pe care l-au cam pierdut.

Facebook e mai “spalat” oleaca, cum ar veni.

De fapt, toate retelele sociale te fac sa-ti arati o naratiune “construita” a personalitatii tale – partial venita din realitate, partial inflorita sa dea bine. Cum spunea unul dintre profii mei de socio din Franta, faci un “mise en scène”. E suficient sa mentionam retelele tematice (LinkedIn, MySpace, Couchsurfing, fiecare te prezinta altfel), dar si alea generale (Yahoo!360, Friendster (lol), aia) si sa ne gandim cum arata profilurile p-acolo. Asa se explica stereotipurile pe fiecare dintre ele. Prin cadrul pe care ti-l pun la dispozitie (head) se dezvolta si content-ul (tail/long tail), intre limitele si regulile impuse de ’sistem’.

Am inteles ideea de targetare si cat de cool e noul sistem asa cu hibe cum e el. nu prea ma intereseaza unealta, ca nu sunt advertiser ca octav s-o folosesc ca beneficiu. pentru ca era un comment intr-o nota personala ti-am marturisit ca pe mine REZULTATUL FINAL (dat click pe reclama) al uneltirii (de la unealta) advertisingo-corporatiste ma amuza sau ma lasa rece. ok, exista, CONSTAT, dar nu e vreo mare smecherie. yet. ironia in mod evident nu ti-era adresata, cat despre aroganta ta, stiu si nu prea stiu ce sa zic. s-o lasam asa. peace.

intr-adevar e de discutat si apar subtilitati cand vine vorba de microprofilare. carturesti, caru cu bere, metropotam interbelic, hand made. e ceva forumist in toata treaba asta. e 2.0. e smecherie. i’m not very wise with this subject on the metter. ma depasete putin. recunosc. ce pot sa fac e sa observ, tot de pe margine, ca facebookul ca retea de socializare e la un alt nivel fata de ordinaria de hi5. aici mai toti au poze cu portrete blurry, aici mai toti ’se lauda’ cam cat de finuti si rafinati sunt ei in gusturi. putem sa cadem de acord asupra unor exemple. sunt sigur ca gasim o gramada.

> Dar asta nu e musai rau.

Da. De fapt discursul meu nu e in niciun caz alarmist. Doar filmuletul de pe Youtube e facut in spiritul asta, dar eu nu pentru asta l-am pus, ci pentru felul in care sintetizeaza ideea mea.

> As prefera ca din toate reclamele care ma
> asalteaza zilnic, sa le primesc numai pe
> cele care ma intereseaza

Hmmm, interesant. Se pare ca mergi cu un pas mai departe! Nu m-as mira sa vad ideea ta implementata la un moment dat sub o forma sau alta – desi e cu doua taisuri.

Ar fi o schema win-win daca FB ar implementa intr-o buna zi o optiune sa pui pe “mute” unele reclame si sa le lasi pe altele sa curga. Asa cum faci acum cu aplicatiile (quiz-urile) si userii care te umplu de statusuri irelevante – le inchizi robinetu’ cu un click pe “Hide”. Daca s-ar putea face ceva in sensul asta, ar sari in aer CTR-urile (click-through rates) si conversiile, advertiserii ar cheltui mai putin, s-ar eficientiza procesul.

Partea proasta e ca unealta asta poate fi “abuzata” de userii care ar da “mute” la tot, in speranta ca intr-o zi o sa scape definitiv de reclame.

LATER EDIT: Acuma am (re)vazut ca au implementat baietii ceva in sensul asta. Buton de “Like” sub fiecare reclama in parte! Funny cum au reusit sa eludeze obstacolul de mai sus, dar nu stiu cat de fiabil e sistemul, totusi.

Targetingul a trecut in timp de la sociodemografice (cand te adresai sa zicem tinerilor intre 20 si 25 ani) la psihografice si obiceiuri de consum (cand te adresezi de ex celor interesati sa aibe un computer upgradat “la zi” – vezi TGI-ul de la MErcury Research) si acum e dincolo de database marketing (dpdv al preciziei)

Dar asta nu e musai rau. As prefera ca din toate reclamele care ma asalteaza zilnic, sa le primesc numai pe cele care ma intereseaza – de ex acu vreo 4 ani cand am luat prima masina a firmei, m-a ajutat serios reclama la chevrolet kalos, eftin si suficient de bun – si am aflat de masina din reclama, ca altfel ma gandeam la o dacie. Acum insa toate reclamele la masini ma incurca si implicit irita pt ca pierd timpul.

Adevarata problema e ca gigelu ala care sta in varfu lu facebook poate oricand sa dea despre mine date unora care sunt muuuuult mai putin bine intentionati decat aia care vor sa imi vanda o masina.

Si nu exista nimic sa il opreasca.