Limbi

Daca citesti CV-urile oamenilor cu care ai de-a face in viata de zi cu zi, intotdeauna o sa vezi la limbi straine “English” si dup-aia ceva gen ‘Advanced’ / ‘Very Good’, de (prea) multe ori ‘Excellent’ … sau conaisseur-ii care au auzit cuvinte mai pompoase baga d-astea gen ‘Proficient’ sau struto-camile gen ‘Upper-Advanced’. Dintre toate astea, eu personal n-as folosi niciodata ‘excellent’, nici daca as fi laureat Nobel in lingvistica si coleg de pagina cu Shakespeare intr-o enciclopedie a literaturii de la inceputuri pana azi. Dar asta e doar alegerea mea, si fiecare e liber sa scrie ce vrea in CV.

Realitatea e ca multa lume stie stie engleza in Romania, si asta e o treaba super. Imi spunea un prieten canadian ca de fiecare data cand se ratacea printr-un oras romanesc si cerea indicatii, oamenii pe care ii aborda stiau sa ii spuna, in engleza, pe unde s-o apuce.

Cu toate astea, daca ii iei un pic la bani marunti pe prietenii nostri care trec ‘advanced’ si mai ales ‘excellent’ la CV, incepi sa devii sceptic. Ii vezi cum scriu prin bloguri cu niste stangacii monstruoase si intr-un limbaj cat se poate de basic uneori, si cand deschid gura sa vorbeasca se descurca un pic mai bine decat Borat. Au si un accent super puternic, dar pe care nu-l constientizeaza, pentru ca-i al lor si suna natural.

Daca ai invatat engleza din epoca in care Cartoon Network nu era dublat DAR n-ai citit niciodata un roman ca lumea de la cap la coada in englezeste …surpriza! Nu esti asa de tare pe cat te crezi!…

De supraevaluare sufeream si eu inainte sa pasesc in ‘tara lui Shakespeare’ (mai bagam si cate un cliseu, ca da bine). Mi-am facut eu un bilantz inainte sa iau avionul spre Londra si am zis: „Ba, io am vreo 13 ani de engleza studiata, cu liceu ‘bilingv’ (kkt), au dat ai mei banishorii lor munciti cu truda pe ani si ani de pregatiri cu profi bine cotati (cand nu mai erau buni aia din Targoviste m-am dus la Bucuresti, am facut si cu Lidia Vianu la un moment dat, vorb-aia). Andrei Bantash si Leon Levitchi sunt tovarasii mei de suferinta, am mancat carti de exercitii gen Virginia Evans sau Thomson&Martinet, am atestat cu parafa de la Universitatea din Cambridge, am stat o luna in America, si la filme nu ma mai uit cu subtitrari de ani de zile. Deci rezulta ca vorbesc engleza bine, nu?”. Dupa o saptamana de stat in Norwich mai aveam putin si cadeam in depresie dupa ce realizasem cate lucruri NU stiu. A fost un excelent dus rece de care aveam mare, mare nevoie. De atunci am mai invatat o gramada si inca mai invat cat pot. Si un lucru pe care l-am inteles clar e ca nu ma voi opri niciodata sa spun „Gata, acuma sunt destept si stiu tot”.

Vreau, asadar, sa expun in postul asta pe scurt mitul “englezei excelente”.

Am observat sindromul mai ales la cativa dintre prietenii mei calculatoristi-politehnisti. Si suna cam asa: “Eu stiu engleza la perfectie frate, n-am probleme”.

Ce trebuie initial sa intelegem e ca o limba vie e infinit mai complexa decat un limbaj de programare (gen Delphi sau Pascal). Exista teorii care aseamana limba cu o structura organica (vezi Noam Chomsky), plus evolutia unei limbi e de-a dreptul fascinanta. Povestea asta cu limba e intotdeauna subiectiva, si, surpriza din nou: exista mai multe “engleze” !

”Englezele” astea le poti imparti pe dialecte, pe epoci (e.g. Victorian English), dupa contexul cultural (Cockney English), pe zone geografice, pe registre (limbaj formal, limbaj informal sa zicem)…daca intram aici in detalii, ne pierdem rau de tot. Ce vreau sa retinem e ca, spre deosebire de Turbo Pascal, o limba vie, umana, nu poate fi niciodata stapanita la perfectie si are o dinamica absolut incredibila, pe care e imposibil s-o cuprinzi cu creierul, sau intr-un dictionar (sau orice alt fel de scriere tehnica). Altfel spus, lucrurile nu stau asa de simplu pe cat tindem noi sa le luam.

Asa se face ca un redneck din Kentucky iti va zice “Howdy, partner!”, un negru din nush ce suburbie iti va zice “Whassup bro’?” si un englezoi din Bristol „Heya, mate!”, si nici astea nu-s constante, din contra. Iar astea au fost doar niste exemple stereotipice, cretine, de forme de a saluta pe cineva intr-un mod informal.

Faptul ca exista mai mutle „engleze” face ca un calculatorist sa inteleaga perfect un text de gen “Right-click on the icon to start downloading the gzipped files and make sure you create a separate directory for each one of the JPEGs.“. Ma rog, exemplul nu e cel mai fericit. Dar ce vreau sa spun e ca ei vor vorbi intr-adevar o engleza perfecta cand descriu procedura de depanare a unui PC, modificarea unui template HTML si toate textele care contin verbe gen „insert / remove / connect / expand / unscrew / mount / compile / show / hide / maximize” etc. si substantive gen „hard-disk / keyboard / desk / plug / cable / connector / display” DAR e posibil sa aiba mici probleme cand citesc o descriere lirica a primaverii, un paragraf din filozofia lui Hobbes (go ahead and try this one), o piesa de Shakespeare si asa mai departe. Acolo se duce dreaq engleza lor perfecta.

Asadar, baietii astia e posibil sa fie experti in engleza, da – dar stapanesc numai o singura engleza din cele mai multe despre care vorbeam. Si treaba asta trebuie constientizata…

Tu cetitorule, pe care o stii la perfectie?

E foarte ironic ca nativii numesc varianta de engleza pe care o vorbim noi, strainii “broken English” (chiar asta-i termenul), sau, intr-o versiune non-peiorativa, “international English”. Pentru urechile lor, spunem noi suna pur si simplu … artificial. Partea proasta e ca noi nu realizam uneori diferite aspecte ale artificialitatii asteia. De multe ori, chiar fara sa ne dam seama, vorbim o varianta de limba suuuper liniara, opaca, fara nuante si intorsaturi stilistice, fara efecte si mici ironii, deturnari fonetice si asa mai departe, cum am putea sa ne permitem in romaneste.

Mi-am mai adus aminte o chestie. Am un prieten suedez care e prof de engleza. Tipul a dezvoltat o pasiune pentru ghidurile de gen “Invata engleza in [3/7/21/...] de zile”. Are acasa o colectie impresionanta de carti si CD-uri, care mai de care mai colorate si mai bine market-ate. Le-a studiat pe toate, ba chiar si-a facut lucrarea de doctorat pe ele. Concluzia lui? Pe scurt, sunt toate bullshit, in sensul ca nu-si ating cu adevarat telul propus .

Termin, ca de obicei, cu ilustratii si exemple:

Tema de gandire: Observati diferente intre „englezele” pe care le vorbesc oamenii de mai jos… Sunt doar cateva secvente selectate aleator, mi-am rupt 15 min din timp si-am sapat pe youtube…
Un pic de African-American (ca sa fim politically correct):

Da o nota:

(0 votes, average: 0.00 out of 5, rated)

 Loading ...