“Mi-a ajutat Dumnezeu de mi-am luat leptop”
Exista niste forme de ipocrizie si de incuiere mentala pe care pur si simplu nu pot sa le suport la semenii mei credinciosi – si refuz sa le tolerez. Sa va dau o mostra…
Sunt sigur ca toti am auzit afirmatia urmatoare, intr-una dintre formele ei: “M-a ajutat Dumnezeu si mi-am luat masina asta in leasing.”. “M-a ajutat Dumnezeu si am terminat de zugravit si camera ailalta.”. “M-a ajutat Dumnezeu si am luat bacalaureatul.”
“Ce face ma?!?”
Dumnezeul tau are timp, rabdare s.a.m.d. si poate sa-si investeasca energia ca sa…te ajute pe tine sa-ti zugravesti peretii sau sa-ti faci imprumut la banca?!? Toate astea in timp ce pe lume se intampla niste atrocitati ingrozitoare si alti si alti semeni de-ai tai gasesc noi definitii pentru suferinta si disperare?
Imi pare rau, dar imi este absolut imposibil sa venerez si sa respect in vreun fel o zeitate care isi petrece timpul ajutand enoriasi sa faca cele mai marunte treburi prin gospodaria lor mica, dar in acelasi timp n-are vreme/dispozitie si/sau nu poate sa se ocupe, de exemplu, de urmatoarea problema:
Iar ceea ce ati vazut mai sus este doar un exemplu de situatie care ar avea nevoie disperata de interventie divina. M-am limitat la o singura problema si la un singur spatiu geografic (Etiopia). Sper ca sunteti de acord cu mine ca ceea ce vedeti mai sus este o problema mult mai spinoasa si mai urgenta decat sa-si ia tanti Marioara de pe scara de-alaturi un cuptor cu microunde, in rate, de la Flanco.
Iar problemele unde ar fi nevoie de “divine intervention” sunt nenumarate: boli ingrozitoare, nedreptati crunte, violenta…lista poate continua mult si bine.
Epicur
Inca din antichitate unul dintre filozofii greci a pus problema in felul urmator:
Vrea Dumnezeu sa impiedice raul, dar nu poate? Atunci nu este omnipotent.
Poate, dar nu vrea? Atunci este răuvoitor.
Este el in stare si vrea acest lucru? Atunci de ce exista raul?Nu poate si nu vrea? Atunci de ce il mai numim Dumnezeu?
~ Epicur
Prin urmare…
Asta-i unul dintre cele mai intemeiate motive pentru care nu cred in existenta unei zeitati “care are grija de noi” si mai si intervine – dupa cum voi o spuneti – “sa ne ajute”.
Ia luati-va voi iporcrizia, egoismul, rugaciunile meschine (“da doamne sa-mi iau aspirator”) si orizonturile inguste si propovaduiti-va religia in alta parte. Daca asta va e zeul, real sau fictiv, eu nu am nevoie de el. Multumesc de oferta.
PS: Daca o sa pripaseasca pe-aici cativa apologeti si teologi sofisticati, sunt convins ca imi vor scoate din maneca argumentul “liberului arbitru”. Bring it on, sunteti invitatii mei.
Voteaza:
(15 votes, average: 5.00 out of 5)
Loading ...Freedom of speech, fratele meu
Fotografia de mai sus e facuta la cateva sute de metri de casa mea din Targoviste.
Nu stiu daca sunteti la curent cu marele scandal mediatic de ieri. In a nutshell: un tip a facut o fotografie unei masini de politie (parcata ilegal) si a fost saltat abuziv si dus la sectie pentru anchete. Cititi aici, sau in orice alta publicatie, mare sau mica, fie tabloid, fie ziar serios.
Sa va dau si video, ca sa va enervati si voi. Mie mi s-a umflat o vena la cap cand am vazut:
Cand aud ce s-a intamplat, multi dintre prietenii mei pesimisti si know-it-all se scandalizeaza si imi zic : “Da domne, uite, vezi ? Nu s-a schimbat nimic de pe vremea comunistilor incoace. Asta numai democratie nu e!”
Asa zici? Well, I would beg to differ.
Clipul de pe Youtube filmat de tanar cu mobilul a adunat in doar cateva ore 14 000 de vizionari. Paispe mii! La ora la care scriu randurile astea, a ajuns la 24 500. Cu 10 mii mai mult, ma intelegeti? Ziarele au vuit, blogosfera a luat foc. Aseara a fost emisiune la Realitatea cu dezbatere pe tema asta. Eu le-am scris un e-mail, pe care mi l-au citit pe post. In el spuneam ca am hotarat cu cativa amici de la un club foto ca de-acum incolo sa fotografiem si cateva masini de politie ori de cate ori iesim “in teren” – un gest simbolic, non-agresiv, prin care le subcomunicam ceva: “avem drepturi, ni le cunoastem, mersi ca ni le respectati”.
Piesele de domino n-au terminat de cazut: astazi, cineva mi-a spus ca o sa propuna miscarea asta la asociatia foto “Bucurestiul meu drag” – una dintre cele mai mari si mai in voga la ora asta. Oamenii aia cand ies la fotografiat, ies in numar de 70 
. O armata. Si daca tot cutreiera Bucurestiul in lung si-n lat, de ce sa nu faca si 2-3 fotografii cu masini de politie, ca un gest simbolic? In plus, au conexiuni in media si fotografiile lor ajung publicate prin ziare si reviste.
Atunci vs. acum
Pentru toti idiotii care se dau de ceasul mortii si spun ca nu avem libertati si ca nu am evoluat de la comunism incoace, ii invit sa citeasca urmatoarele randuri, pe care vi le-am scris din suflet si cu patima:
Ceea ce difera intre comunism si regimul de acum – democratie, call it what you want – este nu neaparat atitudinea politistului sau calitatea institutiilor. E altceva. E vorba despre libertatea de exprimare. O chestie E.X.T.R.E.M. de importanta. Sa te vad eu cum obtii atata media coverage intr-un sistem totalitar! Nici n-ar exista atat de multe reviste si ziare – pentru ca nu exista piata libera, concurentiala, si bataie pe audiente si rating. Intr-un sistem totalitar – fie el comunistoid sau fascistoid NU vei avea ocazia sa faci asa ceva. Punct. Aseara am vazut Lives of others (film excelent) si inca mai sunt sub influenta atmosferei din film. In plus, mi-am adus aminte de doar cateva povesti despre ce necazuri au avut oameni din familia mea, fie pentru articole scrise, fie pentru bancuri cu Ceausescu spuse la birou…si asa mai departe. Pe vremea aia nu miscai in front.
Concret…
Hai sa va dau un exemplu concret, sa ma inetlegeti. Inainte de revolutie cu doar cativa ani, taica-miu facea un documentar despre cele 47 de biserici din Targoviste. A vrut sa-si ilustreze cartea cu cateva fotografii. Doar ca una dintre bisericile pe care le-a fotografiat era in apropierea militiei. A fost vazut, si bineinteles ca a fost saltat – si luat la bani marunti mult mai rau decat tanarul din clipul de pe Youtube. Era de imaginat.
Care-i diferenta intre atunci si acum? In primul rand, ia spuneti-mi, cam ce credeti voi…ar fi indraznit sa se ratoiasca la politisti in acelasi fel si pe acelasi ton ca omul de ieri? Sa te vad eu cum le spui politistilor “este un abuz, imi cunosc drepturile”. Care drepturi, amice ?! Intr-un sistem totalitar, libera exprimare nu exista nici macar pe hartie! Bun. Dar articole in ziar credeti ca au aparut cand tata a fost hartuit de politie? Daca n-ati ghicit, va zic eu – n-au aparut. Nici emisiuni la televizor?! Nici emisiuni la televizor. Si nici clipuri pe Youtube. Si nici miscari de solidaritate din partea fotografilor amatori sau profesionisti. Nimic. A trebuit sa taca, sa inghita, sa stranga din dinti, sa-si stapaneasca orice potentiala iesire nervoasa (care i-ar fi putut aduce puscaria) si sa se roage sa scape cu bine de interogatoriu, sa-i dea drumul mai devreme sau mai tarziu acasa, sa se intoarca la mine si la mama.
Ok?
Nu-mi place sa fiu moralist, dar trebuie: fratii mei intru Domnul, invatati sa apreciati ceea ce aveti – in cazul asta, libertatea. Mai mult decat atat, invatati-va sa va folositi de ceea ce aveti la dispozitie. Degeaba ai libertate de exprimare si multe alte libertati, daca esti un popor de vitei blanzi, apatici, care se lasa sodomizat de guvern, institutii s.a.m.d.
Sunt mai mult decat scandalizat cand vad, de exemplu, ca astia se joaca cu taxa auto in cele mai abuzive moduri – iar poporul se multumeste sa injure televizorul, sa dea o basina, sa se intoarca pe partea ailalta si sa se culce frustrat. “Eee, ce putem sa facem noi?” iti vor spune viteii resemnati. “Nu reusim noi, tot aia o sa fie”. Si uite asa, cand a fost vorba sa se faca o demonstratie impotriva taxei auto a venit un numar derizoriu de soferi, nici nu mai stiu cati…cateva zeci? I mean, come on. Macar taximetristii si soferii profesionisti daca se mobilizau ar fi putut iesi ceva semnificativ. Dar pai daca veneau oamenii de rand, aia care chiar ar trebui sa faca ceva.
Problema e ca oamenii nu cred in puterea asta. Asta e nivelul 0, inainte sa te apuci sa faci orice, e nevoie sa ai determinare si credinta in ceea ce faci.
Dar se pare ca viteilor le e mai confortabil sa-si repete mantra: “mi-e sila de tara in care traim” si sa puna punct dupa asta.
Stiti citatul lui Edmond Burke, cu care Orwell isi incepe cartea, 1984:
“All that is necessary for the triumph of evil is that good men do nothing.”
Daca nu exista niciun fel de contrapondere, atunci e clar ca orice masura abuziva poate merge pana departe. Pana foarte departe.
Acuzati-ma de idealism. Ideea e urmatoarea: cand reactionam impotriva unui lucru care nu ne convine nu avem garantia ca vom reusi sa combatem respectivul lucru. Altfel spus, “poate nu ne iese nimic”. DAR daca nu facem absolut nimic, atunci putem avea ferma convingere ca sigur nu se va intampla nimic.
Asadar, pentru toti aia care injurati televizorul si apoi va treziti de la 7 dimineata sa puneti primii stampila pe Iliescu – nu va mai vaicariti atata. Shut up already. O democratie are nevoie de voi la propriu. “Dar suntem in Romania, aici e altfel, frate”, imi veti spune. Well, daca traiti cu convingerea asta, atunci nu va mai stresati degeaba si invatati sa traiti cu sfincterul traumatizat de sodomia pe care o suferiti zilnic. Dati cu alifie si trece, ce sa zic. N-aveti decat sa injurati televizorul de cand incepe programul si pana cand se termina – nu veti face altceva decat sa va faceti sange rau. Veti rezolva ZERO cu asta.
Sper ca am fost suficient de clar in exprimare. Iar daca mananc rahat sau nu imi veti spune voi mai jos, la comentarii.
PS: Au mai scris si altii… 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10…si mai sunt foarte multe, din fericire.
Update
Tipul a scapat. Politistul a primit “mustrare scrisa” 
. Yay. Mai multe cititi aici.
(8 votes, average: 5.00 out of 5) Loading ...Ora muzicală, cu o picatură de evlavie creştină
Un lucru care mi-a placut intotdeauna la crestinism a fost latura artistica si capodopere create de-a lungul secolelor in numele Dumnezeului 3 in 1. Arhitectura care te lasa cu gura cascata, picturi absolut superbe, vitralii, si, nu in ultimul rand, muzica.
Dintre toate astea, despre muzica vreau sa vorbim astazi. Muzica de orga de la catolici suna incredibil cand o auzi pe viu – orga e construita in asa fel incat sa produca niste sunete dramatice, iar acustica unei catedrale ii da o plinete si o dinamica incredibila. Si lalaielile din biserica ortodoxa pot suna bine pe alocuri. Mie-mi place aia cu „Biiine esti cuvantat, Doamne / Invata-ne pre noi indreptaarile taaale”.
Dar hai sa nu ne limitam, si sa exploram si alte fatete ale muzicii religioase – inspirata de divinitate, scrisa si intepretata in numele lui Dumnezeu si a Fecioarei Maria. Spectrul e larg, gradina Domnului e mare – chiar foarte mare, dupa cum vom vedea.
Fragmentarea crestinismului a generat zeci de culte, secte si bisericute – mai mult sau mai putin dubioase. Iar ei au venit si ei cu contributiile si inovatiile lor. Ei, multi dintre astia au avut o strategie de marketing destul de bengoasa. S-au gandit ca e o idee buna sa se adapteze la culturi si trenduri deja existente in muzica. Adica, „Hai nene sa luam muzica asta de-o asculta lumea, si bagam ceva cu Dumnezeu si Sfanta Scriptura prin versuri pe-acolo”. Si le-a mers de minune. Asa s-au nascut cantarile alea de la negri (black gospel), christian rock, christian rap si muulte alte genuri si sub-genuri, pe care o sa le degustam in cele ce urmeaza. Fuziunea asta intre trendy-cool si evlavios-bigotic a generat niste capodopere de un penibil greu de descris.
(6 votes, average: 4.17 out of 5) Loading ...COŞMARUL ateilor: banana!
BEHOLD …THE ATHEIST’S NIGHTMARE!
Tipul din secvenţa video de mai jos şi-a câştigat un loc de frunte printre cei mai penibili apologeţi ai creştinismului, prin aşa-zisul “argument din banană” -- de care până şi cei mai încuiaţi creştini au râs şi cu pul … ăă cu… gura până la urechi. Ray Comfort se face de băcănie spunând că e suficient să te uiţi la o banană ca să-ţi dai seama că acolo sus există un Dumnezeu (şi ăla e dumnezeul creştin, bineînţeles). Dar vă las să vă minunaţi:
Ok, râdem glumim dar…ăsta ce-a fumat, nene? Anyway, câteva puncte:
(7 votes, average: 4.71 out of 5) Loading ...Cresterea numarului de bloguri
Primesc un e-mail de la trafic.ro, cu subiectul “Cum comunici in timpul crizei?“. Din care citez urmatoarele:
Eficienta comunicarii este una dintre marile provocari pe care criza economica le ridica pentru companii. [Ce fraza...
Pe parcursul anului 2008, numarul de bloguri inscrise in trafic.ro a crescut cu 32 la suta (mai exact, de la 2.508 bloguri monitorizate la 1 ianuarie 2008, la 4.305 la 1 decembrie 2008).
Daca am inteles eu bine, ce fac baietii e o corelare a crizei economice cu cresterea numarului de bloguri (?), crestere pe care la randul ei o leaga de o…nevoie de eficientizare a comunicarii…la firme? In fine, e foarte posibil sa nu fi inteles eu bine, pentru ca formularile lor sunt extrem de fuzzy, parca au scris in dusmanie raportul asta. In orice caz, daca ma apropii cat de cat de ce-au vrut sa spuna…atunci e fucked up de tot rationamentul. Corelari facute de-ampulea, nejustificate in vreun fel…pai asa se face?
Si inca ceva: v-ati gandit sa corelati numarul blogurilor (in crestere) si numarul de cititori (in crestere) cu numarul oamenilor care au acces la internet in Romania (in crestere) – in conditiile in care azi netul a devenit mai banal decat ajunsese televiziunea prin cablu in la sfarsitul anilor ‘90? S-au v-ati gandit sa lansati cifrele intr-un vid, ca si cum n-ar exista un context in care lucrurile s-au petrecut? A pardon, ati facut o corelare. Cu criza! Makes perfect fucking sense, doesn’t it?
Voteaza: (2 votes, average: 5.00 out of 5) Loading ...Creştinism vs. Comunism: diferenţa de strategie de marketing
Am auzit la un moment dat un citat care mi-a plăcut enorm. Din păcate nu ştiu cui aparţine:
Marea greşeală de “markteting” a Comunismului a fost că au promis Raiul pe Pământ. Trebuia sa ia exemplu de la creştini, şi le-ar fi spus că nu aşa se procedează
Mi se pare absolut genial. 
(4 votes, average: 5.00 out of 5) Loading ...O melodie monumentală
Ceva absolut superb:
(2 votes, average: 4.50 out of 5) Loading ...Reclamă genială la Ikea
Voteaza:
(No Ratings Yet) Loading ...Vă mai aduceţi aminte de filmul ăsta?
Ok, deci inchideti lumina, pentru atmosfera. Dati play la melodia de mai jos:
Si spuneti-mi la cate secunde v-ati dat seama din ce film e 
. Eu la mai putin de 5 secunde, pentru ca e unul dintre filmele mele favorite.
(1 votes, average: 5.00 out of 5) Loading ...Printre suspine şi lacrimi de pipi
Ok, deci faza tare!
Eram la un curs, unde o doamna psiholog ne povestea despre un caz interesant cu care a avut ea de-a face. Lucrurile stateau in felul urmatoriu… O distinsa domnisoara avea o problema: de cate ori tusea mai tare sau avea alte spasme musculare de genul asta…ii scapau cativa stropi de urina! Nasol. Motiv pentru care s-a dus la doctori si vraci ca sa mi-o trateze. E, ideea e ca unul dintre doctori i-a zis la un moment dat “Draga mosului, eu am suspiciunea ca tu faci chestia asta pe fond psihic. Ia de du-te tu la psiholog si te cauta“. Dintre care fata se duce la pisaloaga noastra pe care v-o mentionam mai sus.
Pisaloaga se gandeste sa faca un soi de hipnoterapie, mi-o baga pe femeie intr-o transa, ii exploreaza emotiile si trairile, o sondeaza adanc, incearca sa ajunga la sursa … si chipurile da de ea! Explicatia era urmatoarea (tineti-va bine!): se facea ca domnisoara incontinenta era o fire foarte dura, barbatoasa, rigida, ma-ntelegeti. Se straduia mereu sa isi arate latura strong a personalitatii si sa si-o ascunda pe aia mai moale. DAR, ca orice om, avea si suisuri si coborasuri in viata. Faza e ca ea nu isi dadea niciodata voie sa planga. Refuza. Tinea in ea, cum s-ar zice. 
Ta-na-na-na, acuma explicatia: acei stropi de urina care ii scapau accidental…reprezentau modul ei de a plange! 
Da da, m-ati auzit bine! Metaforic vorbind, pisatul care se prelingea usor pe-acolo jos era de fapt lacrima ei cristalina.
In momentul in care pisaloaga a rostit – plina de solemnitate – cuvintele astea … pe mine m-a palit un ras din ala de cu greu il stapanesti. 
Toata lumea din sala, care ascultase cu gravitate povestea, m-a sagetat cu privirea. 
Pe sistemul “Cum indraznesti sa batjocoresti o chestie atat de serioasa?“. Aidibre, mai radem si noi, asa e-n viata. Ma rog, le-am explicat treaba asta, pana la urma au ras si ei cu mine.
Ideea e ca, adevarat sau nu, trebuie sa recunosti ca e funny ipoteza: sa plangi cu lacrimi de pisat! Hahahaha. Ce-o fi zis organismul ei? “Lasa, daca nu vrea sa dea drumul la robinetul de sus, evacuam pe la canalizare, jos acolo“. Saraca … plangea pisandu-se si se pisa plangand? Da.
Mi-o si inchipui cum zicea “am fost atat de emotionata incat mi-a dat o lacrima in coltul oc pe marginea labiei“.
Ce ti-e si cu psihologii astia…
Voteaza: (3 votes, average: 5.00 out of 5) Loading ...
