Vă mai aduceţi aminte de filmul ăsta?
Ok, deci inchideti lumina, pentru atmosfera. Dati play la melodia de mai jos:
Si spuneti-mi la cate secunde v-ati dat seama din ce film e 
. Eu la mai putin de 5 secunde, pentru ca e unul dintre filmele mele favorite.
(1 votes, average: 5.00 out of 5, rated)
Loading ...Printre suspine şi lacrimi de pipi
Ok, deci faza tare!
Eram la un curs, unde o doamna psiholog ne povestea despre un caz interesant cu care a avut ea de-a face. Lucrurile stateau in felul urmatoriu… O distinsa domnisoara avea o problema: de cate ori tusea mai tare sau avea alte spasme musculare de genul asta…ii scapau cativa stropi de urina! Nasol. 
Motiv pentru care s-a dus la doctori si vraci ca sa mi-o trateze. E, ideea e ca unul dintre doctori i-a zis la un moment dat “Draga mosului, eu am suspiciunea ca tu faci chestia asta pe fond psihic. Ia de du-te tu la psiholog si te cauta“. Dintre care fata se duce la pisaloaga noastra pe care v-o mentionam mai sus.
Pisaloaga se gandeste sa faca un soi de hipnoterapie, mi-o baga pe femeie intr-o transa, ii exploreaza emotiile si trairile, o sondeaza adanc, incearca sa ajunga la sursa … si chipurile da de ea! Explicatia era urmatoarea (tineti-va bine!): se facea ca domnisoara incontinenta era o fire foarte dura, barbatoasa, rigida, ma-ntelegeti. Se straduia mereu sa isi arate latura strong a personalitatii si sa si-o ascunda pe aia mai moale. DAR, ca orice om, avea si suisuri si coborasuri in viata. Faza e ca ea nu isi dadea niciodata voie sa planga. Refuza. Tinea in ea, cum s-ar zice. 
Ta-na-na-na, acuma explicatia: acei stropi de urina care ii scapau accidental…reprezentau modul ei de a plange! 
Da da, m-ati auzit bine! Metaforic vorbind, pisatul care se prelingea usor pe-acolo jos era de fapt lacrima ei cristalina.
In momentul in care pisaloaga a rostit – plina de solemnitate – cuvintele astea … pe mine m-a palit un ras din ala de cu greu il stapanesti. 
Toata lumea din sala, care ascultase cu gravitate povestea, m-a sagetat cu privirea. 
Pe sistemul “Cum indraznesti sa batjocoresti o chestie atat de serioasa?“. Aidibre, mai radem si noi, asa e-n viata. Ma rog, le-am explicat treaba asta, pana la urma au ras si ei cu mine.
Ideea e ca, adevarat sau nu, trebuie sa recunosti ca e funny ipoteza: sa plangi cu lacrimi de pisat! Hahahaha. Ce-o fi zis organismul ei? “Lasa, daca nu vrea sa dea drumul la robinetul de sus, evacuam pe la canalizare, jos acolo“. Saraca … plangea pisandu-se si se pisa plangand? Da.
Mi-o si inchipui cum zicea “am fost atat de emotionata incat mi-a dat o lacrima in coltul oc pe marginea labiei“.
Ce ti-e si cu psihologii astia…
Voteaza: (3 votes, average: 5.00 out of 5, rated) Loading ...Pariul lui Pascal
Iata-l cum suna, pentru cine nu stie:
Daca tu crezi în Dumnezeu si se dovedeste ca el nu exista, nu vei fi pierdut nimic! Insa daca nu crezi si se dovedeste ca exista ai pierdut totul! Asadar, este iresponsabil sa fii ateu.
Christopher Hitchens il descrie in urmatorii termeni:
Religious hucksterism of the cheapest, vulgarest, nastiest kind is possible to imagine. He says “What’ave you gotta lose? Just come into my used car lot. Come on baby, you just have to lie a little!” No, don’t talk to me like that! And don’t call it piety when you do. Or prepare to have piety despised.
Bertrand Russell used to say when confronted to this question: “The Lord…did not give us enough evidence“. I would go a little further. I would say, “Well, look boss…if it’s true what they say about you…that you’re an infinitely kind, forgiving, all-fatherly person – this is certainly what your fans keep saying…do you not have a little room in your obviously very capacious heart for someone who just couldn’t bring himself to believe in you, and really, honestly, truly couldn’t?“. As opposed to someone who has spent half their life on their knees making phoney professions of faith because Pascal told him it was a good bet. Whichever of these is the more moral? Whichever of these is the more honest?
Pe scurt, Pariul lui Pascal:
- Este bazat pe santaj emotional destul de josnic, si se exploateaza frica innascuta a oamenilor si pe teama de a nu pierde. Practic, iti zice “nu vrei mai bine sa te minti, ca sa fii sigur-sigur ca nu o sa pierzi totul?“. Well, what if I like taking risks? And what if I don’t fall for emotional blackmail? Si, dupa cum bine zice fratele Hitchens: “Nu indrazni sa numesti sarlatania asta ordinara un act de pietate! Sau, asteapta-te ca smerenia ta sa fie pusa la indoiala.“.
- Imi zice ca n-am pierdut nimic daca il venerez pe Piretenul Imaginar 3 in 1. Bull. Shit. Am pierdut dimineti de duminica la niste slujbe obosite printre babe murdare pe picioare, liniste sufleteasca (”aoleu, am mai comis un pacat!“), resurse ale creierului … lucruri pe care le-as putea folosi in scopuri mult mai nobile decat sa ma mint pe mine insumi si sa venerez o zeitate cel mai probabil inexistenta.
- Se poate aplica la orice zeitate, nu vorbeste in niciun caz Dumnezeul iudeo-crestin cu Tata, Fiu si fantoma sfanta. Si cand zic ORICE deitate I mean oricare. Chiar si una imaginara. Tell you what: mie aseara mi s-a aratat la geam Elefantul Roz cel Mare si Sfant, si mi-a oferit o revelatie spirituala. M-a rugat sa fiu apostolul lui si sa-i propovaduiesc numele, pentru caci credinta in El, Elefantul Roz, este adevarata credinta! Iata ce-ti propun eu tie pe aceasta cale, draga cetitorule: crezi cu mine in Elefantul Roz cel Mare si Sfant! Nu ai nimic de pierdut! Nu se supara daca il venerezi si pe Dumnezeul tau in paralel, e ok. In plus, nu iti cere niciun fel de ritualuri (pentru Elefantul Roz nu exista biserici, slujbe, icoane, tamaie, psalmi, post, anafura, agheasma, s.a.m.d.). Nu trebuie sa faci NIMIC ALTCEVA decat sa crezi. Practic, urmand Pariul lui Pascal, v-am convertit la credinta in Elefantul Roz cel Mare si Sfant! Numai ca unii dintre voi vor spune: “Nu amice, nu ma prostesti tu pe mine asa de usor!“. Asa e! EXACT ASTA VA SPUN SI EU VOUA! Asta e mesajul meu catre toti cei care-mi scoateti din buzunar Pariul cand discutam despre religie: nu sunt atat de usor santajabil.
- Pleaca de la premisa (idioata) ca probabilitatea existentei unui zeu e oarecum egala cu cea a non-existentei lui (50%-50%) – ceea ce e foaaarte discutabil, ca sa nu zic silly.
- Parafrazarea lui Hitchens e geniala: “Hai, nu vrei mai bine sa te minti un pic, ca sa fii sigur?“.
- (citat din TLP) Chiar aşa funcţionează credinţa? Îţi doreşti să crezi şi gata, crezi? Ştiu că creierul uman e predispus spre auto-amăgire şi placebo, dar nici chiar în halul ăsta.
- Chiar exista Rai si Iad? Daca exista, Raiul pare o chestie extrem de plicticoasa, mai ales pentru o eternitate intreaga
. Cat despre iad, am inteles ca o sa ard, o sa ma doara si o sa ma chinui. Cu toate astea, o intrebare pe care n-am auzit-o sa fie pusa de nimeni: dar daca nu mai am corp fizic (il las in cosciug, pe pamant), ce anume ma doare? Aaaa, e durere spirituala? Pai atunci de ce mi se vorbeste si despre durere fizica? Anyway, revenind pe pamant: privind-o obiectiv, toata palavrageala asta religioasa despre suflete, pedepse, pacate, iad si altele…nu va suna a amalgam eterogen de mituri de prostit anaflabeti din Epoca Bronzului? Ba da!
Problema este ca oricate argumente as aduce, oricat de rationale, oricat de solide…exista oameni atat de cretini incat dupa ce le asculta pe toate, unul dupa celalalt, si pretind ca le-au inteles, revin in punctul zero si ma intreaba: dar totusi, nu crezi ca te poti salva doar daca crezi?
Iar daca mai vreti inspiratie pe tema asta, cititi aici, aici , aici si aici.
Voteaza: (1 votes, average: 5.00 out of 5, rated) Loading ...Limbi
Daca citesti CV-urile oamenilor cu care ai de-a face in viata de zi cu zi, intotdeauna o sa vezi la limbi straine “English” si dup-aia ceva gen ‘Advanced’ / ‘Very Good’, de (prea) multe ori ‘Excellent’ … sau conaisseur-ii care au auzit cuvinte mai pompoase baga d-astea gen ‘Proficient’ sau struto-camile gen ‘Upper-Advanced’. Dintre toate astea, eu personal n-as folosi niciodata ‘excellent’, nici daca as fi laureat Nobel in lingvistica si coleg de pagina cu Shakespeare intr-o enciclopedie a literaturii de la inceputuri pana azi. Dar asta e doar alegerea mea, si fiecare e liber sa scrie ce vrea in CV.
(0 votes, average: 0.00 out of 5, rated) Loading ...Programarea sociala – Cultura Corporatista
Motto: „Fata mea e manager, urca firma pan’ la cer” – Partizan
Motivatie
Cred ca nu exista zi mai buna decat ziua de astazi sa scriu pe tema asta. E o pledoarie pe care o aveam de foarte mult timp in minte, dar mi-a fost lene s-o astern, ca deh. Astazi ma simt motivat s-o fac. Banuiesc ca o sa-i irit pe cativa cititori, dar asta e…
Cand au inceput colegii si prietenii mei sa lucreze, unul cate unul, vedeam si simteam cum ii pierd. Ne intalneam din ce in ce mai rar; cand se aratau, totusi, veneau cu fraze de gen: „stau doar o ora maxim…am un proiect pe care trebuie sa-l termin in noaptea asta, maine ma scol la 7…sorry.”; cateodata, cand ii sunam imi ziceau „Hai ca te sun eu peste vreo juma’ de ora, nu pot sa vorbesc acum..”; pe doi dintre ei i-am vazut venind seara in Pub la costum: „vin direct de la serviciu, abia acuma am scapat, n-am mai trecut pe-acasa sa ma schimb, ce sa fac…”; in obisnuitele noastre conversatii, ei veneau cu povesti noi: „Mama ce faza am avut azi la birou. Sa vezi ce m-am enervat…”. Am o lista intreaga cu prieteni pe care i-am pierdut in felul asta. „I-am pierdut” e folosit la figurat, bineinteles. Inca mai suntem foarte buni prieteni, si inca ne mai vedem…ocazional, cand ne distram super bine. Si totusi, nu mai e ca inainte. Ceva din oamenii astia s-a dus naibii o data cu noua lor viata.
In afara de asta, mai e o chestie care ma enerveaza azi, de care mi-am amintit spontan. E vorba despre sfatul ala, pe care probabil l-ati primit si voi de la atatia binevoitori: „Distreaza-te acum, nu fii fraier. Dup-aia o sa incepi serviciul, apoi iti faci familie…o sa vezi tu cum e…”. Multumesc, n-o sa vad eu cum e. Ma distrez si acuma si promit cu mana pe inima in fata tuturor ca o sa ma distrez si in viitor. V-am dat scris. Partea asta a vietii mele n-o negociez cu nimeni – nici un patron sau responsabil de la Human Resources n-are dreptul sa-mi ia dimensiunea asta a vietii, cu un zambet pe buze si cu intrebarea „Esti dispus sa lucrezi dupa un program flexibil?”. Mori.
(5 votes, average: 5.00 out of 5, rated) Loading ...Şcoala Vieţii
Ati observat tendinta oamenilor fara prea multa carte sa se justifice in fata celorlalti? Stiti replicile gen “Mie nu-mi trebuie facultate …” sau “ La mine sa curga banu’, aia cu scoala mor de foame ” sau consacrata “ Eu am scoala vietii “. O auzim de la mecanici auto, de la sefu’ Ocolului Silvic, de la primarii de la tara, de la Marean Vanghelie, de la Gigi Becali, am auzit-o chiar si de la Sica de la Strehaia intr-o melodie.
Motivul pentru care eu leg chestia asta de un complex de inferioritate este ca de cele mai multe ori replica vine singura, cand nimeni nu le cere sa se justifice, nu-i trage nimeni la raspundere pentru cata carte au s.a.m.d. Pica, asa, dintr-o data: “Ehee…am facut multe la viata mea…n-oi avea eu carte multa, dar am scoala vietii .” (aruncata intr-un context unde nu adusese nimeni vorba de scoala sau de ce-am facut in viata).
(0 votes, average: 0.00 out of 5, rated) Loading ...
