Pariul lui Pascal

Iata-l cum suna, pentru cine nu stie:

Daca tu crezi în Dumnezeu si se dovedeste ca el nu exista, nu vei fi pierdut nimic! Insa daca nu crezi si se dovedeste ca exista ai pierdut totul! Asadar, este iresponsabil sa fii ateu.

Christopher Hitchens il descrie in urmatorii termeni:

Religious hucksterism of the cheapest, vulgarest, nastiest kind is possible to imagine. He says “What’ave you gotta lose? Just come into my used car lot. Come on baby, you just have to lie a little!” No, don’t talk to me like that! And don’t call it piety when you do. Or prepare to have piety despised.

Bertrand Russell used to say when confronted to this question: “The Lord…did not give us enough evidence“. I would go a little further. I would say, “Well, look boss…if it’s true what they say about you…that you’re an infinitely kind, forgiving, all-fatherly person – this is certainly what your fans keep saying…do you not have a little room in your obviously very capacious heart for someone who just couldn’t bring himself to believe in you, and really, honestly, truly couldn’t?“. As opposed to someone who has spent half their life on their knees making phoney professions of faith because Pascal told him it was a good bet. Whichever of these is the more moral? Whichever of these is the more honest?

Pe scurt, Pariul lui Pascal:

1. Este bazat pe santaj emotional destul de josnic, si se exploateaza frica innascuta a oamenilor si pe teama de a nu pierde. Practic, iti zice “nu vrei mai bine sa te minti, ca sa fii sigur-sigur ca nu o sa pierzi totul?“. Well, what if I like taking risks? And what if I don’t fall for emotional blackmail? Si, dupa cum bine zice fratele Hitchens: “Nu indrazni sa numesti sarlatania asta ordinara un act de pietate! Sau, asteapta-te ca smerenia ta sa fie pusa la indoiala.“.
2. Imi zice ca n-am pierdut nimic daca il venerez pe Piretenul Imaginar 3 in 1. Bull. Shit. Am pierdut dimineti de duminica la niste slujbe obosite printre babe murdare pe picioare, liniste sufleteasca (”aoleu, am mai comis un pacat!“), resurse ale creierului … lucruri pe care le-as putea folosi in scopuri mult mai nobile decat sa ma mint pe mine insumi si sa venerez o zeitate cel mai probabil inexistenta.
3. Se poate aplica la orice zeitate, nu vorbeste in niciun caz Dumnezeul iudeo-crestin cu Tata, Fiu si fantoma sfanta. Si cand zic ORICE deitate I mean oricare. Chiar si una imaginara. Tell you what: mie aseara mi s-a aratat la geam Elefantul Roz cel Mare si Sfant, si mi-a oferit o revelatie spirituala. M-a rugat sa fiu apostolul lui si sa-i propovaduiesc numele, pentru caci credinta in El, Elefantul Roz, este adevarata credinta! Iata ce-ti propun eu tie pe aceasta cale, draga cetitorule: crezi cu mine in Elefantul Roz cel Mare si Sfant! Nu ai nimic de pierdut! Nu se supara daca il venerezi si pe Dumnezeul tau in paralel, e ok. In plus, nu iti cere niciun fel de ritualuri (pentru Elefantul Roz nu exista biserici, slujbe, icoane, tamaie, psalmi, post, anafura, agheasma, s.a.m.d.). Nu trebuie sa faci NIMIC ALTCEVA decat sa crezi. Practic, urmand Pariul lui Pascal, v-am convertit la credinta in Elefantul Roz cel Mare si Sfant! Numai ca unii dintre voi vor spune: “Nu amice, nu ma prostesti tu pe mine asa de usor!“. Asa e! EXACT ASTA VA SPUN SI EU VOUA! Asta e mesajul meu catre toti cei care-mi scoateti din buzunar Pariul cand discutam despre religie: nu sunt atat de usor santajabil.
4. Pleaca de la premisa (idioata) ca probabilitatea existentei unui zeu e oarecum egala cu cea a non-existentei lui (50%-50%) – ceea ce e foaaarte discutabil, ca sa nu zic silly.
5. Parafrazarea lui Hitchens e geniala: “Hai, nu vrei mai bine sa te minti un pic, ca sa fii sigur?“.
6. (citat din TLP) Chiar aşa funcţionează credinţa? Îţi doreşti să crezi şi gata, crezi? Ştiu că creierul uman e predispus spre auto-amăgire şi placebo, dar nici chiar în halul ăsta.
7. Chiar exista Rai si Iad? Daca exista, Raiul pare o chestie extrem de plicticoasa, mai ales pentru o eternitate intreaga . Cat despre iad, am inteles ca o sa ard, o sa ma doara si o sa ma chinui. Cu toate astea, o intrebare pe care n-am auzit-o sa fie pusa de nimeni: dar daca nu mai am corp fizic (il las in cosciug, pe pamant), ce anume ma doare? Aaaa, e durere spirituala? Pai atunci de ce mi se vorbeste si despre durere fizica? Anyway, revenind pe pamant: privind-o obiectiv, toata palavrageala asta religioasa despre suflete, pedepse, pacate, iad si altele…nu va suna a amalgam eterogen de mituri de prostit anaflabeti din Epoca Bronzului? Ba da!

Problema este ca oricate argumente as aduce, oricat de rationale, oricat de solide…exista oameni atat de cretini incat dupa ce le asculta pe toate, unul dupa celalalt, si pretind ca le-au inteles, revin in punctul zero si ma intreaba: dar totusi, nu crezi ca te poti salva doar daca crezi?

Iar daca mai vreti inspiratie pe tema asta, cititi aici, aici , aici si aici.

Da o nota:

(1 votes, average: 5.00 out of 5, rated)

 Loading ...