Programarea sociala – Cultura Corporatista
Motto: „Fata mea e manager, urca firma pan’ la cer” – Partizan
Motivatie
Cred ca nu exista zi mai buna decat ziua de astazi sa scriu pe tema asta. E o pledoarie pe care o aveam de foarte mult timp in minte, dar mi-a fost lene s-o astern, ca deh. Astazi ma simt motivat s-o fac. Banuiesc ca o sa-i irit pe cativa cititori, dar asta e…
Cand au inceput colegii si prietenii mei sa lucreze, unul cate unul, vedeam si simteam cum ii pierd. Ne intalneam din ce in ce mai rar; cand se aratau, totusi, veneau cu fraze de gen: „stau doar o ora maxim…am un proiect pe care trebuie sa-l termin in noaptea asta, maine ma scol la 7…sorry.”; cateodata, cand ii sunam imi ziceau „Hai ca te sun eu peste vreo juma’ de ora, nu pot sa vorbesc acum..”; pe doi dintre ei i-am vazut venind seara in Pub la costum: „vin direct de la serviciu, abia acuma am scapat, n-am mai trecut pe-acasa sa ma schimb, ce sa fac…”; in obisnuitele noastre conversatii, ei veneau cu povesti noi: „Mama ce faza am avut azi la birou. Sa vezi ce m-am enervat…”. Am o lista intreaga cu prieteni pe care i-am pierdut in felul asta. „I-am pierdut” e folosit la figurat, bineinteles. Inca mai suntem foarte buni prieteni, si inca ne mai vedem…ocazional, cand ne distram super bine. Si totusi, nu mai e ca inainte. Ceva din oamenii astia s-a dus naibii o data cu noua lor viata.
In afara de asta, mai e o chestie care ma enerveaza azi, de care mi-am amintit spontan. E vorba despre sfatul ala, pe care probabil l-ati primit si voi de la atatia binevoitori: „Distreaza-te acum, nu fii fraier. Dup-aia o sa incepi serviciul, apoi iti faci familie…o sa vezi tu cum e…”. Multumesc, n-o sa vad eu cum e. Ma distrez si acuma si promit cu mana pe inima in fata tuturor ca o sa ma distrez si in viitor. V-am dat scris. Partea asta a vietii mele n-o negociez cu nimeni – nici un patron sau responsabil de la Human Resources n-are dreptul sa-mi ia dimensiunea asta a vietii, cu un zambet pe buze si cu intrebarea „Esti dispus sa lucrezi dupa un program flexibil?”. Mori.
Iata, deci, o stire de ieri….
Raluca Stroescu, tânăra care a murit după ce zile în şir a muncit fără oprire, a fost înmormântată astăziFemeia de 31 de ani, manager de audit la filiala română a multinaţionalei Ernst&Young, a fost găsită moartă, la sfârşitul săptămânii trecute, colegii susţinând că decesul ar fi survenit după mai multe zeci de zile de muncă fără pauză. Cadavrul avea sub 40 de kilograme greutate. Tânăra lucrase intensiv în ultimele trei săptămâni la un proiect. Un comentariu de la un coleg de-al tipei… „Era o femeie de nota 10-foarte amabila-probabil prea amabila. Amabilitatea fata de superior probabil a omorat-o. Nu putea sa refuze o rugaminte. La noi probabil trbuie sa fii foarte nesimtit ca sa poti sa ai o viata normala. Pe langa programul prelungit lucram si intr-un stres enorm care este accentuat in perioada Decembrie-Mai.Suntem constienti de alegerea facuta dar parca am renuntat la prea multe sambete pentru o cariera decenta-de aceea durata de viata medie (ca si ani de lucru) in EY este de sub 3 ani-toata lumea pleaca…”
|
I-auzi…
Iata un citat din monologul lui Gheorghe, tinut aseara, in emisiunea lui la Realitatea:
„[...] locurile in care se petrece asa ceva in Romania sunt foarte multe. Sunt nenumarate. Nenumarate multinationale ii haituiesc pe oamenii aceia care lucreaza pentru ele. [...] Si de foame, si de frica locului de munca, si de intrarea in sistem si de corelarea la privirile celorlalti, care alearga ca nebunii intr-o cusca de soareci, fara sa-ti dai seama, incepi sa lucrezi 70 de ore pe saptamana. [...] Incepi sa devii tot mai singur, ceilalti nu te mai cauta, in timp ce tu incepi sa ai tot mai multe celulare.”
“Numai in Romania se putea intampla asa ceva”
Ok, daca asta se petrece in Romania, hai sa va zic cateva chestii pe care le-am observat aici, in Anglia. Tin neaparat sa va povestesc, pentru ca m-am saturat de imbecilii care spun “Numai la noi e posibil asa ceva“.
Acum cateva luni am mers cu trenul spre Londra. Vis-a-vis, un tip la costum, aspect impecabil. A tinut celularul la ureche cam o ora si un sfert. (Apropo, aici au bagat de curand vagoane in care, la fel cum e interzis fumatul, e interzis vorbitul la celular!) L-am auzit cum tot zicea „You’ll have to send them an e-mail…just attach the table to it, and they’ll see about it, ok? Umm…no, you’ll have to convert it into a PDF.”. Vreo 10 minute i-a explicat unei proaste cum sa converteasca un fisier Excel intr-un PDF. In restul 65 de minute, s-a ocupat de alte treburi administrative. La Londra, cand mergi cu metroul, se intampla sa vezi oameni care imediat ce-si gasesc o bancheta, isi desfac repede laptop-ul pe genunchi si butoneaza un pic la el. Cand stiu ca nu mai au mult pana la destinatie, ridica stresati ochii din 30 in 30 de secunde, ca sa aproximeze cam cand se apropie statia lor. Cand isi dau seama ca se apropie, baga repede un hibernate, inchid capacul, il iau la subsoara si ies. Tot in Londra sunt foarte la moda „working lunches” – pranzurile de lucru. Cand am vazut prima oara asa ceva intr-un restaurant, am ramas tampit. Doi tipi la costum, la o masa intr-un restaurant bunicel. Pe masa erau: o farfurie cu paste, cosulet cu paine, bol de salata, apa minerala, tacamurile … si un laptop de 15”! Baietii nostri mai luau cate o gura de mancare, una de apa minerala, si mai discutau un pic despre proiectul lor. Si o ultima poveste: vorbeam cu o colega despre cum rasar Blackberry-urile precum ciupercile dupa ploaie. Imi povestea ca taica-su e mare dusman al gadget-urilor astora, si ca s-a tot certat cu seful lui, care voia sa-i bage pe gat unul. Omul zicea simplu si cinstit: „Domnule, eu nu vreau sa fiu tot timpul conectat la birou si la munca. Cand sunt departe, nu vreau sa ma lege nimic de el”. Si si-a mai motivat ura fata de ele povestind o intamplare care l-a marcat: o data, l-a vazut pe unul la toaleta cu pula intr-o mana si butonand la Blackberry cu cealalta. Ok, radem, glumim, muncim…dar aici eu vad deja o problema grava de demnitate, dragii mei.
Ei, cu astea fiind spuse, hai sa discutam despre povestioara noastra, paranoia „programarii sociale”.
Programarea corporatista
Ia spune-mi tu, dragul meu cetitor, ce job ai in momentul de fata si cat de mult il iubesti?
Unul dintre voi imi va raspunde pompos: „Sunt junior marketing consultant la H&Q&T&H Invest Consulting in buricul Bucurestilor”.
I-auzi.
Altul va zice „Fac parte din staff-ul de evaluare a strategiilor de imagine pe termen mediu si lung, trebuie sa determin target-ul, scope-ul, sa formulez insight-ul si sa fac un debriefing saptamanal la sefu”
I-auzi.
Exemplele de mai sus sunt, evident, parodice si fictive.
Dar hai sa va dau unul pe bune acuma, de la o cunostinta de-a mea. Sa-i zicem… „Johnny”.
J: „Sunt shelf manager la mega-hypermarket”.
Eu: Ce esti ma?!?
J: „Sunt shelf manager!”
Eu: Adica cum adica esti…shelf manager? (incercam cu greu sa-mi stapanesc explozia de ras, pentru ca imi imaginam ce urmeaza)
J: „Adica sunt responsabil cu unele rafturi din hypermarket, ma”
Eu (neputand sa ma abtin): Taare…cu care dintre ele?
J: „Alimente nu-stiu-de-care si conserve”
I-auzi, nene. Omul nostru e MANAGER. Si ca manager care este, aranjeaza conserve de MACROU IN ULEI ? Bravo. Mai am un exemplu tare de tot, dar ala chiar mi-e prieten, nu-l ponegresc…
In orice caz, am atins aici un punct nevralgic al culturii corporatiste: motivarea trupelor.
Dar inainte sa maturam cu corporatistii pe jos, vreau sa va fac o mica confesiune:
Confesiune
Recunosc cu mana pe suflet ca urasc ceea ce se numeste „cultura corporatista”. E o poveste subiectiva, nu poti sa te iei de gusturile mele… Nu suport bolborositul filtrului de cafea si hartia care tot curge din fax. Nu suport barfele de birou, intre colegele care se imbraca de la Zara si Mango si fac pe fitzoasele. Nu suport micile animozitati si ciocnirile de ego-uri, care inevitabil apar, si care au un mare impact asupra sedintelor, brainstormingurilor si debriefingurilor…si afecteaza lucrul in echipa, in general. Nu suport team building-urile, care incearca sa repare si sa peticeasca toate lacunele astea, si sa le deseneze sclavilor un zambet mare pe fata cu un marker de flipchart. Nu suport ecusonul pe care scrie titlul, in engleza: „Junior Assesement Manager”. I-auzi, pula mea. Nu suport fetele palide ale alora care stau toata ziua in fata monitorului si scriu la e-mail-uri, forwardeaza glume insipide si „motanei haiosi”, iar in timpul liber citesc bloguri despre trendurile recente din PR-ul romanesc. Marsh d-aci. Si stii ce nu mai suport eu? Statusurile de pe Yahoo Messenger cu „DND – Working”, atunci cand autorii lor se cred importanti si speciali pentru ca scrie asta in dreptul nickname-ului lor.
Asta sunt eu, si am multi prieteni care se balacesc in environment-uri de-astea. Apropo de environment-uri si background-uri, o sa fac, pe cat posibil, exces de anglofonisme si jargon astazi – pe intelesul tuturor din breasla. Stiu ca multi dintre voi se incrunta la monitor acuma, si-si pregatesc commentul veninos pe care-l vor scuipa dedesubt, dupa ce citesc prostiile mele. DAR hai mai bine sa facem haz de necaz si sa nu ne mahnim din atata lucru.
Sa continuam, dar.
Unde ramasesem? Aa, da….
Motivarea trupelor
(1) Titluri de joburi si departamente…“Director de comunicare” pentru un trepadus care raspunde la e-mail-uri si face rezervari la hoteluri? Excelent. Iar asta cu „Shelf Manager” e de retinut.
Ia uitati-va la titlurile de job-uri din companiile bengoase. Magulitoare de-a dreptul, nu? E vreunul care sa sugereze ceva peiorativ sau catusi de putin indoielnic la prima vedere? Rar. Din momentul in care pui prima oara ecusonul, te rebrand-uiesti, devii altcineva. Bine ai venit in corporatie, pregateste-te sa ne sugi cucul.
Toti suntem manageri si consultanti, chiar daca nu facem altceva decat sa scriem e-mail-uri, cu semnatura de 7-10 randuri (stiti voi…nume, titlu job, nume companie, Bucuresti, adresa postala, web, e-mail, nr telefon, fax, RDS si alte cateva chestii mai mult sau mai putin relevante). E-mail-ul e munca de secretara, dar ei au titlu de manager. La fel cum aranjatul conservelor de peste e munca de trepadus. Nu neg, multi dintre noi sunt manageri pe bune…mai ales cei care citesc articolul meu azi.
(2) Freebies, bonuses and extra stuff…just for you, so shut yer fucking face and feel special, will ya?
O amica de-a mea lucreaza ca economista. Firma mare canadiana, multinationala, fitze. O RUP aia. O muncesc, o tin „ocazional” peste program, o trimit acasa pe branci (vezi cazul Ralucai, Dumnezeu s-o ierte). Barba-su nu mai are ce alege de ea cand vine seara acasa extenuata – toti amicii l-au auzit plangandu-se. DAR o motiveaza frumos baietii. In primul rand, ii dau sa manance de la firma smecheroasa de catering, iar pauza de masa e pauza de masa, intr-o camera ventilata, cu muzica ambientala. Ooo…. Si-si alege ce vrea sa serveasca dintr-un meniu color tras la imprimanta HP, dintre toate delicatesele posibile. In al doilea rand, primeste gratis – ca si Raluca – vizite la medic de fitze, coafor, sauna, fitness…cred ca si gigolo, daca ar cere. Are cearcane, migrene, e extenuata, lipsita de viata in weekend, o rutina care mai are putin si ucide….DAR mandra de jobul ei! Si se lauda cu „cariera” ei la toata lumea, si familia ei nu-si mai incape in piele de mandrie pentru ea. Bravo.
Daca ar fi sa gasesc o alegorie grotesca pentru povestea asta cu micile bonusuri, as zice asa: „Firma la care lucrez eu e tare de treaba. Imi dau gratis tuburi de lubrifiant. Dar daca stau si calculez, trei sferturi din tub tot cu ei il consum, la cat ma sodomizeaza zilnic...”
(3)…but they know how to throw a party
Mai vreti ridicare de moral? Luati de-acia…socializare fortata, team building-uri, party-uri in cluburi de fitze inchiriate cu totul, karaoke penibil, weekenduri la Sinaia din cand in cand. La Sinaia se lasa cu mii si mii de poze digitale (DSC_1313 – aici era Delia cand sorbea, apatica, din cocktail). Luni, cand se intorc de la Sinaia, incep sa bombardeze toti cunoscutii cu poze prin e-mail, cu subiectul „Poze de la Sinaia!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!”, in mai multe mesaje (3-4 mailuri minim, fiindca limita pt. atasamente e 10Mb la Yahoo). Asta va e distractia? Bravo. Fascinanta viata aveti. Sa-mi mai trimiteti poze din club cu voi la costum, si de la Sinaia, ca sa va invidiez stilul de viata. Vreau si eu sa fiu corporatist ca voi. Unde trimit scrisoarea de intentie, in care specific ca sunt dinamic, respect deadline-urile si sunt dispus sa lucrez dupa un orar flexibil?
A, stai c-am uitat sa ma iau de team building-uri. Jenibil. Hai ne dam intelegatori si empatici. “We’re all a big family here” iti va spune o colega, cu un zambet tamp, intr-o engleza romaneasca. No shit, a big family? Who’s your daddy, then? How many brothers and sisters have I suddenly got? Oh and by the way, are any of the employees having sex with each other, by any chance? Sick! We’re talking incest here. Analogia cu familia nu e deloc inspirata. Gasca de nebunatici dinamici simpatici de la munca si familia sunt doua chestii distincte. Nu le amestecati in speranta ca pareti mai caldurosi.
Schimbam ecusoanele din piept intre noi si facem exercitiu de role-playing, ce interesant. Vine firma fitzoasa Y sa ne dea cursuri de coeziunea echipei, cu un powerpoint impanat cu termeni lipsiti de sens sau decontextualizati (”sinergie”, “dinamism”, “codependenta”, “feedback”, “paradigma”), glume rasuflate si exercitii care ne fac sa aratam ca niste maimutoi. Bun asa. Vreau si eu la team building.
Ridica-te in picioare si spune: My name’s [...] and I’m a workaholic
Workaholismul nici nu prea exista pana sa vina cultura corporatista. Multi specialisti au admis ca e plin de oameni care manifesta comportamente e tip compulsiv-obsesiv cand vine vorba de munca. Munca poate fi, asadar, un drog.
Cum ajung oamenii dependenti? Printre alte cai, una este cautarea fericirii, alinarii si satisfactiei unei nevoi umane (vezi Maslow).
Dupa cum ar zice un mare meserias in domeniu, Stanton Peele (2004: 16), “drogatii” recurg la substanta sau la activitatea de care sunt legati atunci cand nu isi gasesc fericirea/alinarea/satisfactia in alta parte pe lumea asta. Uite-asa se face ca atatea nefe-ricite si atatia “mâhniţi” ajung sa se dedice cu trup si suflet job-ului lor in cautarea implinirii, self-esteem-ului si actualizarii.
Daca te gandesti la cat de mult contribuie si compania la umflarea esteem-ului cu pompa si la aura de valoare oferita angajatului (vezi cele 3 idei de mai sus), ai sa intelegi de ce atat de multi oameni isi iubesc jobul cu smerenie, religiozitate si chiar fanatism, uneori. Cine altcineva pe lumea asta le mai ofera atata importanta?
Concluzie?
Sa ne gandim asa: sclavia s-a abolit in toate statele civilizate de pe planeta asta. Mai mult, avem Declaratia Universala a Drepturilor Omului si fel si fel de alte acte normative sau gesturi simbolice care ne garanteaza o viata mai buna, diferite libertati, si mai ales respect. Cu toate astea, cand auzim o poveste cum e cea a mortii Ralucai (si mai ales comentariile si reactiile la ea), tindem sa credem ca sclavia persista. Persista, insa sub cu totul alta forma.
Daca sclavii de ieri plangeau si-si jeleau soarta, sclavii de astazi isi poarta mandri ecusonul, isi rostesc cu gravitate si solemnitate titlul jobului cand ii intrebi cu ce se ocupa, au un self-esteem de neclintit, si mai ales ne umplu Inbox-ul cu poze de la Busteni ori de cate ori se intampla sa „scape” la munte pentru 2 zile.
Daca asa de fericiti si impliniti sunt niste oameni care lucreaza 70 de ore pe saptamana, si multi dintre ei nici macar nu se considera vreun pic exploatati, atunci inseamna ca software-ul e instalat perfect in creierul lor si ruleaza impecabil.
In incheiere: s-o privim, asadar, pe cea ce-a fost Raluca Stroescu. O femeie de cariera. Un manager de audit:
Pentru ultima oara, Dumnezeu s-o ierte.
Da o nota:
(5 votes, average: 5.00 out of 5, rated)
Loading ...4 Responses to “Programarea sociala – Cultura Corporatista”
Leave a Reply
Tot in sclavagism(unul modern) traim,numai ca masa nu isi da seama….
Da ma, saraca masa… Noroc cu elitele ca tine, care realizeaza cum sta treaba, ma-ntelegi.
daa…de 3 luni asa am ajuns si eu..12 ore la servici (cu drum, pauza de masa..)
in rest -somn
viata personala-zero
Noul Partid Comunist Roman
Program (proiect)
I. Principii Generale
Noul Partid Comunist Român este un partid al oamenilor muncii, de orientare marxistă. Adoptă ca principii de baza: libertatea, egalitatea socială şi solidaritatea celor ce muncesc. Îşi construieşte întreaga activitate, pe permanenta critică a fenomenelor sociale cu care se confruntă societatea românească, în special, si umană, în general, avînd la bază teoria materialismul dialectic si istoric.
Scopul imediat al Noul Partid Comunist Roman este edificarea unei societăţi democratice, libere si prospere în România, premiză fundamentală a trecerii spre o societate de tip socialist, bazată pe proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producţie, tip de societate ce prin modul de repartiţie a veniturilor, asigură celor ce muncesc un nivel al veniturilor mai ridicat decît sistemul capitalist (neo-liberal ), raportat la acelaşi nivel al producţiei materiale, premisă pentru asigurarea unui nivel de trai optim cetăţenilor români avînd ca finalitate fericirea acestora. Scopul final al Noului Partid Comunist Român este construirea unei societaţi cu mod de viaţă comunist, bazată pe o înaltă conştiinţă a oamenilor, libertate individuală si egalitate socială.
Noul Partid Comunist Român se pronunţă împotriva capitalismului şi a nedreptăţilor provocate de acesta, ca:- exploatarea omului de către om;
– concentrarea bogăţiei în mîinile unui grup restrîns de oameni şi state;
– sărăcia în care sînt împinşi marea majoritate a celor ce muncesc, cu braţele şi
mintea, în timp ce roadele muncii lor sporesc averea bogaţilor;
– elitismul politic şi economic, care conduce la ignorarea nevoilor majorităţii poporului;
– războaiele permanente şi încălcarea suveranităţii altor state naţionale;
– distribuţia profund inegală a bogatiei materiale pe plan intern cît şi internaţional ;
– distrugerea mediului înconjurător, etc.
Noul Partid Comunist Român se opune oricăror forme de manifestare totalitară, exclusivistă sau de discriminare: etnică, politică, socială, culturală sau de orice altă natură. Se pronunţă pentru o societate democratică în care drepturile si libertăţile cetăţeneşti sînt respectate şi garantate, iar poporul este suveran. Admite că absenţa unui asemenea cadru democratic a stat la baza multor eşecuri în promovarea socialismului si comunismului în trecut.
Noul Partid Comunist Român prin întreaga sa activitate urmăreşte numai obiective politice în conformitate cu prevederile normelor legale, a Statutul şi Programul său Astfel:
-militează pentru edificarea în România a unei societăţi socialiste multilateral dezvoltate, premisă de bază în realizarea condiţiilor pentru asigurarea unui nivel de trai optim tuturor cetăţenilor romîni, în concordanţă cu nivelul de dezvoltare a producţiei materiale, printr-o justă repartiţie a veniturilor. La baza repartiţiei veniturilor din muncă v-a sta principiul, ,, fiecăruia dupa valoarea muncii şi activităţii prestate,, iar pentru cei asistaţi ,,fiecăruia după minime necesităţi şi în raport cu veniturile societăţii româneşti,, . În perioada de tranziţie către socialism, se va promova principiul ,,maximizării veniturilor din muncă şi minimalizării celor din proprietate (capital);
- contribuie la libera exprimare a voinţei politice a oamenilor muncii , a tuturor cetăţenilor români, militează pentru respectarea principiilor democraţiei într-o societate cu adevărat democratică. Prin,,societate democratică,, PCR înţelege: acea societate în care relaţiile sociale se desfăşoară în conformitate cu voinţa poporului, exprimată în mod liber, obiectiv şi în cunoştinţă de cauză prin referendum;
– promovează valorile şi interesele naţionale, principiile socialiste şi comuniste de muncă si viaţă, adaptate la realităţile actuale ale societăţii, raportate la experienţa politică acumulată de mişcarea muncitorească, socialistă şi comunistă, internă şi internaţională, în eforturile ei de promovare, apărare şi transpunere în practică a socialismului. de creere a unei societăţi a egalităţii , dreptăţii, libertăţii şi justiţiei sociale, societatea Socialistă, premisă de bază pentru asigurarea condiţiilor de trecere spre modul de viata socială de tip comunist;
– militează pentru ca, problemele majore ale societăţii româneşti care crează , sau sînt pe cale de a crea, controverse majore între forţele politice, clase sau categorii sociale, şi care la rîndul lor pot afecta stabilitatea socială, să fie supuse deciziei poporului prin referendum , indiferent de natura acestora;
- militează pentru întărirea şi dezvoltarea avuţiei comune a poporului, aflată sub autoritatea Statului român şi administrată de instituţii specializate ale acestuia, în condiţii de autogestiune, într-o economie concurenţială, avuţie ce constituie Baza pe termen lung a propăşirii economice şi a independenţei naţionale;
- acţionează pentru refacerea conştiinţei de clasă a tuturor oamenilor muncii, pentru refacerea unităţii politice şi organizatorice a mişcării muncitoreşti, socialiste şi comuniste din România;
- militează pentru înfăptuirea echităţii şi justiţiei sociale în societatea românească, precum şi pentru emanciparea economică, socială, spirituală şi politică a tuturor oamenilor muncii;
– se pronunţă pentru construirea, reconstruirea, restructurarea şi modernizarea, în principal prin forţe proprii, a economiei româneşti, pentru a fi funcţională şi eficientă, în care proprietatea privată de stat să fie preponderentă, fapt ce v-a constitui garanţia că beneficiile activităţii economice vor reveni în majoritate poporului roman.
- promovează solidaritatea umană, spiritul comunitar de întrajutorare, respectul persoanei şi al familiei, premisă de bază a creşterii coeziunii sociale şi refacerii relaţiilor normale între cetăţeni, dintre cetăţeni şi autoritatea de stat;
- susţine dezvoltarea învăţământului, ştiinţei, cercetării, culturii şi sportului, sub directa autoritate a statului, ca gestionar al intereselor generale ale societăţii, condiţie fundamentală a progresului general al ţării, al culturii si spiritualităţii româneşti ;
- promovează programe şi acţiuni de educare, formare şi afirmare, în toate domeniile,a tineretului, în mod gratuit şi nediscriminatoriu; – militează pentru garantarea dreptului la ocrotirea sănătăţii în mod gratuit tuturor cetăţenilor români fără nici o discriminare; – militează pentru protejarea şi refacerea mediului înconjurător prin programe pe termen lung elaborate în mod ştiinţific. Susţine principiul potrivit căruia tot fondul natural al ţării constituie o problemă de interes general fundamental şi ca atare trebuie să aparţină poporului în întregul său şi să se afle sub autoritatea deplină a statului;
- militează pentru promovarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor omului, reglementate de norme de drept internaţional, acceptate de societatea românească. Respectă dreptul la identitate culturală şi religioasă a cetăţenilor români aparţinând naţionalităţilor conlocuitoare. Se împotriveşte extremismului de orice fel, a manifestărilor de rasism, şovinism, antiromânism, separatism etnic sau teritorial; .
Noul Partid Comunist Român recunoaşte şi respectă Biserica pentru rolul său istoric în existenţa poporului român, ca factor fundamental al continuităţii, unităţii, educaţiei morale şi spirituale a acestuia. De asemenea, recunoaşte că scrierile religioase constituie un reper important al vieţii oamenilor prin informaţiile existenţiale pentru, si despre, om pe Pământ, dar şi ca izvor de bază pentru normele eticii şi moralei sociale, norme ce nu sînt în contradicţie cu normele eticii şi moralei comuniste . Admite faptul că originea omului pe Pamînt ar putea fi rodul acţiunii unei entităţi conştiente şi materiale.
Noul Partid Comunist Român susţine:
– forma republicană de organizare statală;
– un preşedinte investit cu autoritate şi răspundere deplină pentru modul de administrare a ţării;
– un parlament unicameral;
– un stat socialist de drept ;
– un stat investit cu dreptul şi obligaţia de a interveni în orice domeniu al vieţii sociale, atunci
cînd sînt afectate interesele generale ale societăţii, pentru susţinerea, promovarea,
reglementarea sau apărarea acestora.
Noul Partid Comunist Român recunoaşte şi promovează principiul separaţiei puterilor în stat cu condiţia ca acestea sa fie clar definite în Constituţie, iar conducerea acestora să fie aleasă direct de popor prin referendum.
Noul Partid Comunist Român se pronunţă pentru respectarea şi garantarea dreptului la proprietate, sub toate formele sale, cu condiţia ca acesta să ia naştere legal, just şi moral, şi să nu contravină intereselor poporului român, atât prezente cât şi viitoare. Susţine şi promovează principiul potrivit căruia, în materia proprietăţii asupra bunurilor naturale, interesele generale (comune) ale poporului, primează în faţa celor particulare (individuale sau de grup).Se pronunta pentru aplicarea principiului potrivit caruia bunurile create de Natura sa fie proprietate comuna a societatii.
Noul Partid Comunist Român este un partid ce promovează democraţia atît în activitatea internă de partid, cît şi în societate. El defineşte ,,democratia,, ca fiind: acea stare a unei colectivităţi în care relaţiile sociale se desfaşoară în conformitate cu voinţa majorităţii membrilor acesteia, voinţă exprimată în mod conştient şi în cunoştinţă de cauză, prin referendum.
Noul Partid Comunist Român susţine dreptul fiecărui cetăţean român la un trai decent, corespunzător nivelului de dezvoltare a producţiei materiale a ţării. În acest scop, susţine:
- reglementarea unui salariu minim garantat, diferenţiat pentru diferite categorii de oameni ai muncii sau profesii, după calificare şi valoarea muncii prestate;
- garantarea asistenţei medicale pentru toţi cetăţenii români, fără discriminare. Fondurile necesare susţinerii sistemului de sănătate vor reprezenta un procent fix din PIB; – acordarea unei pensii de vîrstă tuturor cetăţenilor români, al cărui nivel va fi stabilit în funcţie de necesităţile optime de trai al fiecărui vîrtsnic si nu ca o recompensă determinată de salariul avut în perioada activă;
- acordarea unui ajutor de şomaj minim general, necondiţionat de salariul avut, ci de necesităţile optime de trai, dar, condiţionat de prestarea unei activităţi utile în folosul comunităţii. În cazul celor care refuză prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, satisfacerea necesităţilor de bază – hrană, locuinţă, asistenţă medicală – se va face numai în instituţii speciale;
- acordarea unei prime, mamelor pentru fiecare copil născut în viaţă, echivalentă salariului mediu şi o alocaţie pentru fiecare copil, pînă la majorat , diferenţiat în funcţie de veniturile părinţilor, mai mari pentru venituri mai mici şi descrescătoare pentru veniturile mai mari pînă la anulare. Cuantumul alocatiei lunare va reprezenta maximun 25% din media salariului minim pe economie şi se va acorda familiilor fără venituri, monoparentale sau cu salariu minim În concepţia PCR, alocaţia pentru copii reprezintă ajutorul pe care îl acordă societatea pentru sprijinirea familiilor cu copii care au nevoie de acesta, pentru creşterea şi educarea lor .
Noul Partid Comunist Roman susţine şi v-a garanta egalitatea de şanse reale pentru toţi cetăţenii, indiferent de sex, condiţie socială, origine etnică, convingeri religioase, politice sau de alta natură. Toţi cetaţenii, indiferent de vîrstă, trebuie să beneficieze de acces la o educaţie gratuită şi de calitate.
Noul Partid Comunist Român susţine principiul ,, autorităţii depline a statului asupra economiei naţionale”.Statul îsi va exercita autoritatea de pe poziţia de autoritate publică ( de reglementare,de control şi de sancţiune ) dar şi de proprietar , în numele poporului, asupra principalelor mijloace de producţie.Dreptul de intervenţie a Statului în economie derivă din faptul că el răspunde direct în faţa poporului de situaţia economică a ţării, iar economia este componenta cea mai importantă a societăţii, prin aceea că asigură mijloacele materiale pentru existenţa acesteia.
———-
Noul Partid Comunist Român susţine: libertatea cuvîntului, libertatea presei, libertatea constiinţei, libertatea de asociere, precum şi alte libertăţi recunoscute şi acceptate de societate. Condamnă cu severitate orice amestec din partea statului ( sau a oricărei alte organizaţii) în viaţa personală a cetăţeanului.
Noul Partid Comunist Român acordă o atenţie specială sindicatelor, ca organizaţii ale oamenilor muncii de promovare şi apărare a intereselor acestora în raport cu patronatele.
Noul Partid Comunist Român va acţiona pentru restabilirea si dezvoltarea relaţiilor de prietenie şi colaborare cu toate partidele comuniste, socialiste şi muncitoreşti, progresiste si democratice din ţară şi din străinatate, pe baza deplinei egalitaţi în drepturi, a neamestecului în treburile interne ale acestora, pentru întărirea unităţii şi solidarităţii mişcării comuniste si muncitoreşti internaţionale. Se pronunţă pentru unificarea partidelor de stînga, comuniste şi muncitoreşti într-o singură organiaţie europeană şi constituirea unei organizaţii comuniste mondiale.
Noul Partid Comunist Roman militeză pentru o politică externă multipolară, de colaborare pe multiple planuri, cu toate statele şi popoarele, în concordanţă cu interesele sale fundamentale, politice, economice, culturale, umane, de pace, de securitate sau de orice altă natură, pe baza principiilor respectării independenţei şi suveranităţii fiecărui stat, a neamestecului în treburile interne, a egalităţii şi avantajului reciproc. Noul Partid Comunist Român este favorabil asocierii României la structurile internationale, atîta timp cît aceasta nu afectează în mod negativ cultura, independenţa şi suveranitatea poporului român şi atîta timp cît, criteriile de integrare nu exclud posibilitatea edificării unui sistem socialist în România. Acceptă asocierile care implică pierdere ( restrîngere ) de suveranitate dacă au fost aprobate de popor prin referendum naţional.
II STATUL SOCIALIST DE DREPT
În concepţia Noului Partid Comunist Român, Statul de drept semnifică acea stare a societătii în care activitatea autorităţilor statale se desfăşoară în conformitate cu norme de drept (legi ) în prealabil adoptate de instituţiile abilitate. Statul socialist de drept este Statul în care normele de drept care reglementează relaţiile în societate sînt subordonate imperativului edificării unei societăţi socialiste.
Noul Partid Comunist Român îşi propune edificarea socialismului în România nu ca un act arbitrar de voinţă, ci ca o expresie de voinţă a poporului exprimată prin referendum, fiind determinată de o necesitatea istorică, înaintarea societăţii româneşti spre o nouă treaptă de progres şi civilizaţie, progres ce trebuie să fie în folosul tuturor cetăţenilor, în condiţii de egalitate, libertate şi justiţie socială.
III ECONOMIA SOCIALISTĂ DE PIAŢĂ
În concepţia NPCR economia socialistă de piaţă este economia caracterizată prin aceea că preţurile mărfurilor se formează fără intervenţia directă a statului iar majoritatea capitalului social al agenţilor economici este proprietate a acestuia sau proprietate cooperatistă.
Activitatea agenţilor economici cu capital majoritar de stat se va desfăşura după principiile autogestiunii şi autonomiei funcţionale iar atribuţiile proprietarului-stat în funcţionarea acestora vor fi exercitate de o institutie autonamă specializată. Conducerea acestei instituţii va fi aprobată de Parlament la propunerea Preşedintelui ţării.
Statul se va implica în economie ca autoritate de stat cu atributii de reglementare, control, sancţiune şi de planificare orientativă, dar şi ca proprietar.
singura salvare a romaniei !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!11