Surfing…couch surfing

In curand, comunitatea CS va primi in randurile ei al 1.000.000-lea membru (da, milionu, frate), asa ca m-am gandit sa fac un articol frumos, sa citeasca si prietenii mei despre una dintre bucuriile vietii mele. Nu stiti despre ce vorbesc?   Nu-i nimic, tocmai de-asta m-am gandit sa scriu azi. Va fac o introducere, un platouash, frumos.

E un articol despre calatorii, nomazi si globetrotteri, despre tari, oameni fascinanti si filozofii de viata sau ceva de genul asta, cum s-ar zice.

Povestea incepe cu mine sictirit, in biroul de la radio, prin iulie anul trecut. Era prima mea vara in care nu aveam parte de o vacanta de 3 luni cum se cuvine, ba chiar trebuia sa si lucrez de la 10 la 18! Au. Frustrare maxima. Ma holbam in monitor, n-aveam chef de nimic, mi-era cald si ma gandeam cum altii acuma se arunca in mare, fac amor discret in larg, sau se leagana intr-un hamac la umbra a 2 palmieri, cu o piña colada si 2 gagici cu sutien din flori, care fac vant cu frunze d-alea mari…chestii d-astea, ce face lumea in vacanta, cum ar veni.

Iar eu eram intr-un Bucuresti mizerabil, plin de praf si claxoane pe Splai, naduseala si sictir, intr-un birou unde plutea stresul in aer si canta Jay Sean sau ce alt Smiley mai baga astia la radioul de mare bun gust…si-mi venea sa zbor.

Si cum stateam eu acolo si fantezam la lumi mai bune, imi veneau tot felul de destinatii in cap, idei, imagini, fantasme anamnesis d-astea sau cum sa zice in psihologie.

Dintre care ce ma gandesc eu sa fac? Iau pauza de masa, cobor la Carrefour Orihdeea, merg la raionul cu carti si rechizite si-mi iau o harta a Europei. Intors in colivie, ma apuc sa pun X-ulete cu markerul albastru, sa trag linii pe unde vreau io sa globetrott-uiesc (s-a stricat limba romana, ce-a ajuns tineretu sa vorbeasca cu neobarbarisme d-astea importate, ca cuvintele noastre n-or fi bune), si gandul meu iarasi zboara aiurea (din frantuzescul “ailleurs”).

Dup-amiaza asta a fost THE turning point pentru mine. Atunci s-a aprins mai tare ca niciodata tărâţa calatoritului in sufletul meu de nomad reprimat. Motiv pentru care m-am pus sa fac un plan concret cu ce si cum. Un proiect de calatorie, sa-i zicem. Asta am facut toata dup-amiaza, pana la terminarea programului cand a sunat uzina (si ei care ma plateau cu 4.5€ pe ora sa fiu eficient…uneori parca mi-e dor de jobul meu de online marketer, dar parca nu prea).

REVENIND…oricine si-a facut planuri de calatorie stie foarte bine ca partea in care iti intocmesti bugetul doare. Oricat de multi bani ai reusit sa strangi, tot e cu sange, sudoare, lacrimi si suspine. Daca vrei sa umbli teleleu o luna intreaga prin Europa, te costa de te-ndoaie, stiti bine asta. Dar pai o vara intreaga, cat te duce la buget? Deranj. Asadar…ce-i de facut daca n-ai chef sa cheltui mii de euro si totusi vrei sa vezi o gramada de tari?

Si zic: “hai sa mai tai de la transport, mai bag autostop, ca am experienta si prieteni care au ajuns departe”. De unde sa mai tai… “hai ca la mancare o mai scot, mai mananc din supermarketuri si o tin moderata cu restaurantele, incerc sa reprim gurmandul hedonist din mine”.

Dar cazarea, frate?

Ei, aici ajungem la povestea pe care vreau eu sa v-o povestesc azi. Cazarea e super scumpa in orasele turistice in sezon. Chiar si-n youth hostel-uri, sa-mi fie cu iertare. Va dau un ezemplu: pe Coasta de Azur, la Nisa si Cannes nu scapi sub 24 EUR/persoana/noapte – am incercat eu toate pistele din lume sa gasesc mai ieftin. Deci intr-un cuplu dai aproape 50 € (asta-i pret de camera dubla de hotel in alte locuri!). Si ii dai ca sa stai cu alti 4 necunoscuti intr-o camera, sa le mirosi flatulatiile si sosetele, sa le asculti ragaielile cand se intorc de la discoteca in inima noptii, sa-ti schimbi chilotii pe sub patura, discret, ca un domn care esti. Romantic, nu? Nu. Ia inmultiti 24 cu 30 de zile. 720 de Euroi pe luna doar ca sa ai un acoperis deasupra capului fara mic dejun si conditii?! Eee dracie. In cuplu ar insemna 720×2=1440 Euro. Pune-l la loc.

Apoi mai e solutia cu cortul. La mine pica din start, pentru ca pur si simplu nu-mi surade. Dar de dragul teoriei chibritului: campingurile sunt de multe ori situate in afara oraselor, unde poate ca nici nu ajunge transportul in comun. Iar la Nisa si Cannes, ca tot vorbeam, un amplasament de cort de 2 persoane, cu un loc de parcare si acces la dusuri e intre 18-22 euro/noapte in sezon. Caaat? Manca-v-as galagia voastra, nu face.

Care sa fie solutia, atunci?

Si cum vorbeam cu Felix pe messenger in acea dup-amiaza memorabila din iulie, imi zice fata…

“De ce nu incerci CouchSurfing?”

Couch ce? Dau eu search pe Google, vizitez, imi mai explica si ea, povesteste de experientele unor prieteni de-ai ei, incep sa inteleg…

I was mesmerized!

Descoperisem unul dintre cele mai fascinante lucruri din viata mea de la spray-ul antiperspirant incoace. Gasisem un univers care era in perfecta concordanta cu mai toate valorile mele…gata sa ma primeasca! “I’m in”, am zis atunci cu sufletul curat si inima deschisa.

Ce e CS?

E o comunitate online/offline, in care membrii isi pun la dispozitie “canapeaua” din casa, si deci primesc alti globetrotteri sa traga peste noapte la ei. Gratis. Te inscrii, primesti si tu lume pe la tine, te duci pe la altii, faci social networking, iti largesti orizonturile, chestii d-astea.

Iar dupa cum multi de acolo ti-o spun “CS NU este un hotel gratuit”. E vorba despre socializare, despre cunoscut lume noua, schimburi culturale, prietenii, discutii, exchange-uri… Asadar, e vorba in primul si-n primul rand un fenomen social.

And the adventure begins…

Si uite asa, a doua zi profilul meu de pe CS era gata. La vreo saptamana am primit deja prima mea musafira, o canadianca de vreo 20 si ceva de ani, pripasita prin Spania, unde a predat engleza vreo 2 ani unor copii – timp in catre a si vizitat o gramada de tari. Care canadianca intr-o zi si-a strans tot ce avea (nu multe) si a venit in Europa de Est, a trecut prin Romania si Bulgaria sa se plimbe o saptamana, urmand sa se opreasca taman in Turcia, unde voia sa-si gaseasca iar de lucru si sa mai arda gazul o vreme. A stat 2 zile la mine, am dus-o sus pe Motoare cu niste prieteni, am mancat la La Mama, si-a cautat couch in Istanbul, a primit OK-ul de la un tip, i-am urat succes, a plecat mai departe.

Dupa Steph (caci asa o chema), a mai urmat un cuplu de germani montaniarzi, cuminti si de bun simt. Au stat o noapte la mine, le-am imprimat niste harti de pe net si le-am spus unde sa se duca in Bucegi sa campeze – ei la munte voiau sa ajunga.

Iar dupa ei au venit doua frantuzoaice, studente la regie film. Interesante…chiar aveai ce discuta cu ele. Din pacate, n-am stat decat vreo 3-4 ore la vorba seara tarziu, le-am dus pe Lipscani la o cafenea, iar a doua zi de dimineata eu am plecat la birou si ele mai departe, spre Vama Veche. Cand am trecut acum cateva luni prin Paris le-am cautat, a fost vorba sa ne vedem, dar apoi m-am sucit eu. Oricum, interesante. Mi-au lasat pe dulap un post-it cu niste recomandari de filme de nu le-am gasit nici pe torrenti de cat de obscure sunt.

Iar dupa ele mi-a venit un englezoi diliu, cu vreo 2 ani mai mic, care reusise sa cutreiere un sfert de planeta si sa surfeze cateva zeci de canapele pana sa ajunga la Bucuresti. Cand am primit request de la el, m-am uitat prin profilul lui la poze…ceva incredibil. Omul avea poze din Japonia, fusese in Zambia (unde se pozase vopsit pe fata intr-un dans tribal cu niste pusti), prin munti, prin vai si dealuri…globetrotterul absolut, ce sa mai. A zis ca vine joi dup-amiaza, m-a sunat la un moment dat sa-mi spuna ca s-a oprit la Arad (?) si nu mai vine; apoi, in seara cu pricina pe la un 9 (!) imi da mesaj ca nu mai are credit la telefon … dar ca a ajuns in Bucuresti…in Obor (of all places) si ca n-are unde sa stea peste noapte. Cum eram iesit in oras, l-am recuperat cu un taxi si l-am adus la noi la masa, i-am dat de mancare cum se cuvine, ca romanul ospitalier. Omul era pe treaba lui. Un ghiozdanel minuscul era tot bagajul cu care facuse autostopul din Anglia pana-n Obor. Avea 5 tricouri pe care le spala ori de cate ori avea ocazia, uneori prin chiuvete din benzinarii, ca doar era vara si se uscau repede. Va dati seama ce poti sa conversezi cu un om ca asta… Mi-a vandut niste ponturi despre cum poti sa bei si sa dormi in Tokio cu 5 euro intr-un internet café pe un scaun rabatabil, mi-a povestit despre cum a cunoscut o poloneza in Arad facand autostopul, si despre cum urmeaza sa se reintalneasca cu ea peste cateva saptamani ca sa calatoreasca impreuna pana la sfarsitul verii. L-am condus la troleu intr-o seara ploioasa…mergea la Gara de Nord. Next stop? Chisinau. Iar dupa asta? TIRASPOL! Nici mai mult nici mai putin! Ce pula lui…omului i-a sclipit ideea sa viziteze Transnistria, de ce nu? ( ) Erau vreo doi couchsurferi disponibili acolo la momentul respectiv… Unul dintre ei i-a raspuns la cerere, si uite asa a ajuns englezoiul nostru din Suffolk pana la Tiraspol. Dupa cateva luni bune, am primit un mail de la el (prin noiembrie): “Ba, esti in Franta?? Ce dracu faci aici? De ce nu mi-ai zis?”. Alex (caci asa il cheama) se intalnise cu poloneza lui, se combinasera, au plecat teleleu si s-au oprit in Franta, in Vosges, la Epinal (of all places), unde gagica-sa a gasit un loc de munca la o gradinita…iar el si-a gasit de predat engleza la o scoala de seara. A ramas ca vine pe la mine prin sud luna viitoare. Abia l-astept. O sa-i fac cunostinta cu englezoii cu care locuiesc acum, colegii mei de apartament. Bag mana-n foc ca-s pe aceeasi lungime de unda.

Iar aici se incheie experienta mea ca gazda, pentru ca venise randul meu sa plec din tara la inceputul lui August. Urma sa fiu eu cel care surfeaza canapele.

Surfing …couch surfing

La putin timp dupa revelatia din birou si scurta experienta cu cei 6 surferi care au poposit pe la mine la Foisorul de Foc, mi-am dat demisia de la radio si am inceput sa-mi fac bagajele. Urma un an de studiat in Franta, precedat de o excursie de aproape o luna cu me girlfriend pe Coasta de Azur, un pic prin nordul Italiei, ma rog, aveam un traseu foarte alambicat, pe care numai noi il intelegeam si pe care l-am planificat in vreo 6 nopti nedormite.

Urma, asadar, sa trec de cealalta parte a baricadei, de la gazda la oaspete. Oamenii pe care i-am cunoscut ca surfer au fost si ei …relativ interesanti:

Mai intai am stat la un burlac 30+ care ne-a facut in prima seara un gratar iar noi l-am scos a doua seara la un restaurant chinezesc. Ne-a invatat despre cum se acorda vinurile cu branzeturile (invatati si voi aici sau aici). Francez, frate. Cu o saptamana in urma organizase un “ice cream party”, unde invitase toti couchsurferii din oras. Isi umpluse 2 etaje de la congelator cu inghetata. Cand am plecat de la el i-am ciordit si noi 2 inghetate, ca-i mai ramasesera . Si nu pentru ca suntem ciorditori, ci pentru ca omul era la serviciu si n-aveam cum sa-l contactez sa-i cer permisiunea, am mers pe ideea ca nu se supara. I-am lasat cheia in cutia postala (cum ne intelesesem) si am plecat mai departe, muscand dintr-un Magnum de capsuni cu ciocolata alba.

Am poposit la alt frantuzoi, un om mare, plin de viata si … americanofil. Avea un apartement mare si super misto amenajat, cu un bar in mijloc, un wide screen TV si cateva sute de DVD-uri de jur imprejur. Un fel de Cartman, om caruia ii placea viata pe genu chill. In prima seara ne-a adus sa mancam niste chestii orientale foarte exquisite, facute de un bucatar asiatic foarte faimos, care luase nush ce premii pe la concursuri culinare. Ne-a povestit despre excursiile lui anuale in State, noi i-am zis despre noi…ne-am imprietenit si am ras. Ne-a aratat ce inseamna stand-up comedy la francezi (eram convinsi ca nu exista asa ceva), de-atunci stiu eu cine e Florence Foresti. Iar pentru ca venisem sa-mi caut apartament de inchiriat, m-a dus cu masina la vizionari, a dat telefoane pentru mine, mi-a vandut ponturi…ce sa mai, a fost un om de milioane, pe care daca nu-l intalneam mi-ar fi fost viata mult mai complicata. Cand mi-au spart apartamentul in decemvrie, el a fost omul care a venit cu mine la politie sa ma ajute cu formalitatile si declaratiile…si mai ales cu o vorba buna. Am ramas prieteni pana in ziua de azi, si ne vedem aproape o data pe luna de cand stam in acelasi oras. Saptamana viitoare ne strangem mai multi la el sa serbam Saint Patrick’s, sa bem Guinness si sa ne simtem bine.

Iar dupa el am fost la Grasse, (orasul parfumierilor) unde am stat la un american intr-un mobile home. A venit sa ne ia de la autogara cu o masina obosita (pe moarte, actually), si curand aveam sa aflam ca nu sta de fapt chiar in Grasse, ci la vreo 25 Km, intr-un sat. De fapt nu era nici sat, omul statea intr-un trailer park. Era sarac, somer, deprimat, divortat, cu probleme, gambling addict si semi-alcoolic. Avea un caine mare si batran, care mirosea urat. Statea cu mama lui, o batranica ciudata. E clar ca asta a fost una dintre experientele mai putin stralucitoare, DAR mi s-a parut super interesanta oricum (i.e. daca m-as intoarce in timp, tot la Richard – caci asa il chema – as fi stat).

Dupa excursia asta de o luna m-am stabilit in Franta, si prietena mi-a plecat inapoi in Romania. In octombrie m-a vizitat sora-mea, pe care am plimbat-o pe ici si pe colo. Am fost la Avignon, unde ne-am vazut cu un couchsurfer frantuzoi care statuse in Romania 2 ani si vorbea aproape perfect romaneste. Iar de dormit am dormit la un cuplu de globetrotteri din aia autentici. Din nou, cand ma dau sa ma uit in profilul lor la poze…ii vad pe ei doi calare pe un elefant in Thailanda:

Ne-a placut la nebunie – si mie, si lu sor-mea – de tanarul cuplu. Ea lucra printr-un restaurant armean, el intr-un bar; “futeau vantul” cum se zice pe romanesti. Iar cand isi luau concediu se duceau pana la capatul pamantului si inapoi. Le placea Asia. O sa va mai povestesc alta data ce am vorbit cu ei si ce am invatat de la ei. Asta e canapeaua pe care am dormit la ei – super confortabila, cu pernite luate de ei de prin India cu 1 dolar:

Iar aici se incheie si experienta mea ca surfer. Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus prin ce-am trecut eu pana acuma.

Concluzii?

Am zis sa va dau un pic de flavour din ce-a insemnat Couchsurfing-ul pentru mine.

Totul a inceput cu mine cautand cazare ieftina (nici nu visam sa gasesc gratis)…si sfarsind prin a gasi mult mai mult decat atat. Prieteni, povesti super interesante, lume de soi, oameni cu care poti sa te imprietenesti in 2 minute (120 secunde), lectii de viata, o mana de ajutor, mancare buna, idei, distractie…si un dram de spirit de aventura! Toate astea intr-un univers pe care sunt mai mult decat fericit ca l-am descoperit, si pe care am de gand sa-l explorez si mai mult in anii care vor sa vie.

Vi-l recomand si voua?

Dupa ce m-ati vazut atat de entuziast si energic si dupa ce-am turnat atatea vorbe de lauda despre CS…ce credeti, vi l-as recomanda si voua?

NU.

Eu am devenit mai precaut cand vine vorba de recomandat altora lucruri care-mi plac mie – m-am invatat minte. Mi-a luat ceva timp sa inteleg cu adevarat ca nu toti suntem claditi pe aceeasi structura, ca nu toti vibram la aceleasi note. Cu alte cuvinte, ce ma entuziasmeaza pe mine s-ar putea sa te lase complet rece pe tine, draga cetitorul meu. Asadar, mi se rupe de ce faceti voi, daca va inscrieti sau nu. Eu nu va recomand nimic. Recomandati-vi-l voi singuri daca vreti.

E suficient sa se inscrie vreo tuta, sa surfeze pe la casa vreunui ciudat, sa aiba o experienta nasoala si apoi sa zica “da, uite, maphler mi-a recomandat o mizerie de sait, de oameni nenorociti”. Asa ca eu nu ma leg la cap, iar voi, ca niste adulti responsabili, faceti ce vrea pulica voastra, nu ce va spune unu care scrie baliverne pe internet.

Cu astea fiind spuse, o ultima mentiune: la vara o sa ma intorc in tara, si, cel mai probabil, o sa-mi reiau activitatea de gazda imediat ce-mi gasesc unde sa stau in Bucuresti. Adica carevasazica, usa mea e deschisa pentru prietenii si cetitorii mei din provincie, care n-au unde sa doarma o noapte sau doua cand trec prin capitala. Daca sunteti la fel de interesanti ca oamenii pe care vi i-am enumerat mai sus si credeti ca avem ce vorbi, ce bea (asta dau eu) si ce rade, atunci cu atat mai bine!
PS: As fi pus mai multe poze, mai ales alea din vara, dar nu le mai am (laptop furat, poveste lunga…). Sorry.

PS2: Bagati un vot in urna de mai jos, pls. Cu un simplu click:

 Loading ...

Ma intereseaza impresia voastra despre Couchsurfing ca fenomen, nu despre articol si lipsa mea de talent scriitoricesc. Vreau sa stiu daca merita sa mai scriu in viitor pe tema asta – cause that was just the tip of the iceberg. Mai am si povesti, si explicatii si ponturi, ehe..

Da o nota:

(9 votes, average: 4.89 out of 5, rated)

 Loading ...